peisaj de toamna – Versuri.pro

Georg Trakl - Peisaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuieşte sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înşface văpaia nărilor sale de purpură.
Uşor încetează la margine pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste faţa albastră a eleşteului.
Un copac s-a mistuit în flacără roşie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.

George Coșbuc - Peisaj de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toamnă târziu,
În noaptea cu lună,
Cum vijiie codrul
Și geme, și sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Și vine, și crește
Mai iute, mai tare:
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Și bine-nțelege
Al oștilor vuiet
Din norduri pornite
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Și-njur, și urlă,
Că-și simte pieirea.
Și galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-și află nici pace,
Și tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate,
Cu vântul se luptă,
Pocnește și sună
Și-și urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Și-l strânge de mijloc,
Topindu-i puterea!

Edith Södergran - Zilele Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zilele toamnei sunt transparente
și pictate pe fondul de aur al pădurii.
Zilele toamnei surâd lumii-ntregi.
E-atât de bine să adormi fără nici o dorință,
săturat de flori și-obosit de verdeață,
cu coroana roșie a vitei la căpătâi.
Ziua de toamnă a ostenit să dorească,
degetele sale, nemilos sunt reci,
În vis pretutindeni ea vede căzând
neîntrerupt fulgii albi.