Pedeapsă divină – Versuri.pro

Dj Blackier feat Dj Static - Cine Iubește și Lasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cine iubește și lasă
Cine iubește și lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă
Cine iubește și lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă
Cine iubește și lasă
Cine iubește și lasă
Cine iubește și lasă
Cine iubește și lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă

Maria Tănase - Cine Iubește și Lasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Păi cine iubește și lasă,
cine iubește și lasă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă.
Târâșu’ șarpelui
și pasu’ gândacului,
vâjâitu’ vântului,
pulberea pământului,
pulberea pământului.
Că furnica de-i furnică,
la trup mare, la cap mică,
și la mijloc subțirică
de umblă pe sub pământ,
tot se ține de cuvânt,
tot se ține de cuvânt.
Hai, dar noi oameni botezați,
dar noi oameni botezați,
de cuvânt suntem lăsați,
de cuvânt suntem lăsați.
Că cine iubește și lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă
târâșu’ șarpelui
și pasu’ gândacului,
vâjâitu’ vântului,
pulberea pământului

Costache Ioanid - Messina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Messina.
Era-n o mie nouă sute opt.
Pe străzile oraşului Messina,
În pragul de Crăciun o spaimă grea
Gonea din inimi pacea şi lumina.
Cu toţi ştiau acum că un poet
Semnase-ntr-o revistă de-nfruntare
Un violent şi îndrăzneţ pamflet,
Zvârlind noroi în marea sărbătoare.
, , O, Pruncule – scrisese pamfletarul -,
Nu Ţi-e de-ajuns, mileniu cu mileniu,
Să fii privit, să fii născut în staul,
Ca omul cel mai sfânt şi mai de geniu?.
De ce vrei oare mintea să ne-o clatini?
De ce Te-nalţi pân’ la Dumnezeire?
De ce atâtea sărbători şi datini
Şi-atâtea basme pentru mântuire?.
Dar dacă Tu eşti Dumnezeu Preasfântul,
Ei, haide, dă-ne mâine o dovadă.
Eşti Creator? Cutremură-Ţi pământul!
Messina mâine, zid cu zid să cadă! ”.
Şi-a doua zi, pe când în zvon de cupe,
În amăgirea furiei de viaţă,
Messina parcă se grăbea să uite
Acea-nfruntare oarbă şi semeaţă.
De-odată norii grei se grămădiră,
Înfioraţi de scânteeri ciudate.
Şi ca-ntr-un dans nebun de hetairă,
Se zgudui sfruntarnica ceatate.
Statui, zidiri, sub tainice impulsii
Se legănară-n strania lumină.
Şi-n câteva secunde de convulsii
Oraşu-ntreg se prefăcu-n ruină.
Manifestat de spaimă, Nepătrunsul
Se afirmă ca lege şi putere.
Cei ce-au cerut, au şi primit răspunsul
Făr-echivoc şi fără-ntârziere.
Şi-n timp ce lumea scotocea prin pietre,
Scoţând cu groază trupuri sângerate,
În timp ce hoţi scăpaţi din cabarete,
Intrau la pândă printre bolţi surpate.
Un om îşi tot rupea îmbrăcămintea,
Bolborosind cuvinte ne-nţelese.
Era poetul ce-şi pierduse mintea.
Sărmana minte ce-i mai rămăsese.
Costache Ioanid

Tudor Arghezi - Pedeapsa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Credeau că Domnul e culcat
Și n-o să știe ce s-a întâmplat, Că
n-avea doară fluturii iscoade La
fieștecare soi de roade.
Ea, cam neroadă, dânsul, cam netot,
Nu se-așteptau că Domnul vede tot:
Că ochiul lui deschis, într-adevăr, Și
depărtările le vede în răspăr.
Nici nu-nghițiseră o-mbucătură
C-au fost și prinși cu ea în gură,
Și cel puțin nu apucase
Să puie poame în sân, vreo cinci sau șase.
El, Dumnezeu, venind în rotogoale,
În supărarea Prea Sfinției Sale
I-a luat din scurt, poruncile știute
Cum le-au călcat așa de iute.
Adam pe Eva lui o a pârât
Eva pe șarpe, care s-a târât. Nici
unul n-a voit s-aleagă,
Să-și ia asupra-și vina lui întreagă.
De mișelie, nu atât de furt,
Răspunsul aspru fu și scurt; Că
Dumnezeu lovește-ntotdeauna
Mai tare decât faptele minciuna.
Din Raiul dulce și din tihna bună
Domnul i-a dat afară, în furtună.

Vasile Alecsandri - Munte de Foc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe cei munți pustii, sălbatici,
Din Lombardo-Veneție,
Unde noaptea în orgie
S-adun demonii lunatici.
Hoți de moarte doisprezece
Stau în rond sub vântul rece
Care şuieră și trece!
Focul cerului s-aprinde,
Urmărit de groaznic tunet,
Și al munților răsunet
Printre văi adânci se-ntinde.
Hoții râd cu voie bună.
Șeful lor, purtând cunună,
Cântă astfel în furtună:
„Varsă-n cupa mea de aur
Acest vin ce desfătează
Și mă-mbată, mă turbează,
Ca sângele roș pe taur.
Toarnă, drege tot aice,
Și când eu destul voi zice,
Pe-al meu cap trămetul pice!
Beți, voinici, până la moarte!
În ceas vesel de plăcere
Să uităm orice durere,
Orice chin a relei soarte.
Beți, copii, toți după mine
Și-nchinați cupele pline
Ira fulgerelor lumine!
Vântul bate, cerul tună,
Munții urlă, Satan râde,
Iadul vesel se deschide
Și cu noi cântă-mpreună.
Pe când lumea se-ngrozește,
Omul brav benchetuiește
Ș-al lui suflet se-ntărește!
Tremure-se tot în lume
Cât va fierbe sânge-n mine!
Facă-și cruce și se-nchine
Cel ce-aude de-al meu nume.
Eu sunt brațul care frânge!
Eu sunt ochiul ce nu plânge!
Eu sunt gura ce bea sânge!”
Abia zice, și deodată
Cade hoțul de pe munte,
Fulgerat, lovit în frunte
De a cerului săgeată!
De-atunci mii de focurele,
Limbi de pară albăstrele,
Ard pe locurile-acele!