Stefan Augustin Doinaş – Pecetluiește Cu Surâsul
Pecetluiește cu surâsul tăutot ce-a intrat, dintr-un capriciu-al clipei,în raza vizuală ce mă scaldă:un smalț s-acopere, precum o valvăpăstrând în sine, firul de nisipdin care agonia scoicii scoateo perlă..Restul e supus încetei,inexorabilei pieiri!Surâde-mi,ca fața mea să treacă-n țara umbreiasemeni pergamentului pe cares-a copiat un aforism străin..