Ion Barbu – Păunul
Păunul.Se ploconea răsăritean și moale,Mălai din mâna ta să ciugulească.Albastru pâlpâia și cald, în poaleCa pânzele alcoolului, în ceașcă.Pe butură, nebunul tău cu scufăOchi inegali grozav de triști rotea,Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă,Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea.