păuni – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,
Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:
Priveşte, vin păunii cu crestele albastre
Şi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.
Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,
Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,
Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.
Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,
Vroind să spună parcă ce vede şi-nţelege;
Dar trist îşi pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albasta-i umbră culcată la picioare.

Stefan Petică - Moartea Visurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Moartea Visurilor.
Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigate de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.
Şi palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca niște albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!.
Şi noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoză fantastică şi vagă
Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună.
Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigate de jale.

Stefan Petică - Vii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigăte de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.
Şi palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca nişte albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!.
Şi noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoza fantastică şi vagă
Căzând pe frunţi de ceară în taina lor nebună.
Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigăte de jale.

Eusebiu Camilar - Spre Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-atâtea nopți, sub nori prelungi, posomorâți,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâți.
Și-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivățul cu goarna îi sperie ades.
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum.
Și s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african.
S-or auzi cocorii ajunși la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.