patimile

Când argintiu Orfeu atinge liraJelind în grădina de seară o moarte –Cine ești tu, odihnă, sub pomi înalți?Tânguirea-nfioară trestiile toamnei,Izvorul albastru.Vai făpturii subțiri a băiatuluiCe purpuriu se aprinde,Vai mamei dureroase pe care în mantie-albastrăO-nvăluie sfânta-i rușine.Vai celui născut ca să moarăCând nici n-a gustat înfocatul, amarulFruct al păcatului.Pe cine plângi tu sub pomi amurgiți?Pe sora, … Citește mai mult