Pățanii – Versuri.pro

Constanţa Buzea - Întâmplări cu Lăcomel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lăcomel se zgâibase
Pe trei case caraghioase.
Prima casă era grasă,
Cu terasă făinoasă,
Cu burlane macaroane,
Şi scăriţă de alviţă.
Lăcomel, un coate-goale,
Pofticios după sarmale,
Cum stătea pe-acoperiş,
Ronţăind ţigla de griş,
A văzut un geam deschis,
Şi, sărindu-l, ce şi-a zis?
Să se uite ce mâncări
Ţin mămicile-n cămări,
Să se sature din toate
Bucăţelele sărate,
Din cârnaţii atârnaţii,
Că n-ajung la ei nici taţii.
Lăcomel e un pungaş
De piftii şi păpănasi.
S-a gândit o zi şi-o noapte
Cum să facă rost de lapte.
Laptele e pus la ger
Tocmai într-un frigider.
Întâlnindu-se cu-o vacă,
A-ntrebat-o cum să facă.
Vaca spre păşune-l mână,
Că acolo, zice dânsa,
Curge lapte, creşte brânză.
Da-n păşune, cum să zic,
Nici tu lapte, nici nimic,
A tot stat cu cana-n mână
Ca să-i dea vaca smântână.
De necaz şi de poftit
Lăcomel s-a-mbolnăvit.
Nici tu lapte, nici nimic,
Din grăsun şi din voinic,
A rămas o slăbătură,
Numai ochi, urechi şi gură.
Burta lui, ca pepenaşul,
Se scobise ca făraşul.

Nicolae Neagu - Desen cu Împărat și Cal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mai în jos de Ga-ra-gal
împăratul Ga-ra-ga-la
și-a pierdut un mânz și-un cal,
când au dat doi melci năvala.
Era vară, pe-nserat,
melcii l-au luat în coarne
neștiind că e-mpărat
și-au fost gata să-l răstoarne.
da-mpăratul s-a ținut
de-o mustață și-un perciune
și, de-aceea, n-a căzut.
Ce minune, ce minune!
Însă tot și-a sfârtecat,
într-un corn de melc, armura.
Cât e el de împărat,
nene, ce-a mai dat cu gura!
Iară melcul mai cornut
i-a cerut-o să i-o coasă
și-mpăratul a crezut
că l-a invitat la masă.
A intrat cu cal cu tot
până în bucătărie,
calul a căzut în bot
și-mpăratul, nu se știe
cum s-a-mpiedicat în prag,
pragul de la ușa mare
și-a picat cu cal, cu steag
într-o oală cu mâncare.
Fiind foarte-nfometat
a-nhgițit-o pân’ la toartă.
Calului nici nu i-a dat.
Ah, ce soartă, ah, ce soartă!
De aceea, făcut foc,
(mânzul rămăsese-afară)
furiosul dobitoc
a dat buzna în cămară.
Iar acolo, ce să vezi?
Pe dulapuri și-n sertare,
mere, nuci și pepeni verzi,
printre căni și prin pahare.
Supărat pe împărat
calu-a-nfulecat o cană,
după care-a nechezat:
„Ce tocană, ce tocană!”.
Mânzul, cum l-a auzit,
a-nhgițit și el o nucă!
După care a simțit
că-l împinge vânt de ducă.
însă împăratul, vai,
era mort după tocană!
N-ar fi renunțat, să-l tai.
Mai să-l ia un melc la goană.
dar au fost de s-au certat
și-au tulit-o, fiecare,
dobitoace și-mpărat,
separat, pe drumul mare.
De-aia, -n jos de Ga-ra-gal,
împăratul Ga-ra-ga-la
și-a pierdut și mânz și cal.
Ala, bala, portocala…

Valeria Peter Predescu - Strigătură la Găină - Varianta din Concert

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunzuliță de sulfină,
Ia, ceteraș, arcu-n mână,
Zi-mi și mie la găină,
Și zi-mi rar, nu mă păzi
Că mă tem că oi greși
Și-aicea îi lume multă,
Toți în gura mea se uită,
Se uită cum oi striga
Să mă poată judeca,
Că eu nu-s de pe-aicea
Să nu știu mândru striga,
Că eu-s după Sălăuța,
Țucu-vă la toți gurița!
Dintre zece găini grase
Ast-o fost mai lăcomoasă
Că-i de patru ani și-o lună
Și-am fiert-o o săptămână,
Faceți bine și-ți ierta
De nu-i fiartă găina,
Aicea când am venit
Ceterașu-o fost sosit
Și-am pus găina la foc
Și m-am apucat de joc,
Lângă foc am pus o babă
Găina ca să mi-o fiarbă,
Când de joc m-am săturat
Și-aicea am înturnat
Găina mi-o fost nefiartă,
Baba mi-o fost răsturnată,
Găina mi-o fost nefriptă,
Baba mi-o fost prăvălită
Dac-o băut la horilcă.
Găina mea-i domnișoară
Și nu are aviară,
Și mi-i găină cinstită,
Încă nici nu-i cocoșită.
Faceți bine și-ți ierta
De nu-i fiartă găina,
N-am fiert-o că n-am putut,
Lemne multe n-am avut,
De păduri suntem departe
Și-am cărat lemnele-n spate,
Când o fost s-o pui pe foc
N-am avut lemne deloc
Și-am pus mâna pe secure
Și-am luat-o la pădure,
Pentru ce-am tăiat un par
Ce-am pățit c-un pădurar:
Pentr-un lemn putregăios
De trei ori m-o trântit jos,
Pădurar periculos,
Pentr-un braț de uscături
I-am dat o sută de guri,
Ca să-mi deie-un bon de lemne
De poliție se teme,
După ce gură i-am dat
De poliție-o uitat,
Ce curaj o căpătat.
– Ori plătești aici pe cioată,
Ori te dau în judecată.
N-am vrut să plătesc pe cioată,
Nici s-ajung în judecată
Și-am găsit o rudă lungă
Și am luat-o la fugă
Și m-am dus pe secătură
La ceteraș i-am dat gură
C-așa-mi zice la găină
De-aș striga o săptămână.
Mai ședeți și hodiniți,
La găină nu gândiți,
Că holircă mai avem
Și vrem să vă ospătăm,
Și mâncare-avem destulă,
Vă putem ține și-o lună.
U, iu, iu, nănașule,
Pentru ce m-ai sărutat
Ce cojoc mi-ai cumpărat,
Pân’ ce-am stat la umbră-n deal
Mi-ai luat fustă de tergal,
Pentru ce ți-am dat guriță
Mi-ai luat sutien la țâță,
Nice asta nu-i așa,
Numai gura mea mințea
Că îmi place să glumesc,
Lumea s-o înveselesc
Că așa-i mândru la nuntă
Voie bună cât de multă.
Numai câte am pățit
Pân’aicea am sosit:
C-aseară pe înserat
Eu găina mi-am scăpat,
Am scăpat-o și-o fugit,
Și pe mâț s-o cocoșit
De-așa tare mi-o slăbit,
Eu de supărare mare
M-am betegit așa tare,
Și-așa rău m-am betegit
Și la doctor am fugit.
‐ Vai, doctore, dragul meu,
Ia mă doare capul rău!
– Lasă că te-oi consulta
Și leacul ți-l oi afla.
Și începe consultatul
Mai întâi cu sărutatul,
Mândru îmi sărută gura
Și-mi crește temperatura,
Și cu-a lui mânuță fină
Mă consultă pe la splină,
Și cu-a lui mână finuță
Mă consultă pe la țâță,
Și cu-a lui mânuță moale
Mă consultă pe la picioare,
Vai, doctore, rău mă doare!.
Numai câte am pățit
Pân’aicea am sosit:
Cum veneam pe drum grăbită
Nu văd strada pietruită,
Nici pe unde-i văruită,
Nu mă vede nime-n grabă,
Num-un domn cu șapcă albă
Și-ăla m-o oprit pe loc
Și mi-o zis: – Nu vezi că-i stop?
– Iartă-mă amu o dată!
I-am zis eu cam supărată,
Dar el nu și nu, și nu
Ca să-i lui cocoșul,
Ori amenda, ori cocoșul
Dacă am trecut pe roșu,
Hai fă, Mitrule, ceva
Că mă ia poliția
Și duce și găina.
Numai câte am pățit:
Un cocoș afurisit
La găină mi-o sărit
Și s-o dat la cocoșit,
Frunzuliță viorea,
Nu la mine, că la ea,
Un cocoș afurisit
La găină mi-o sărit
Și șurțul mi-o găurit,
Cum să mă mai duc acasă
Că bărbatul nu mă lasă
Să mă culc cu el în pat
C-am venit cu șurțul spart,
Nănașule, fă ceva,
Astupați-mi gaura!.
Pân’ ce râd, pân’ ce glumesc,
Pe nănașul nu-l iubesc,
Numai cât îl celuiesc,
Eu am copii și bărbat,
Nu-mi trebe’ alții din sat
Și de-al meu m-am săturat,
Nu te teme, nașă dragă,
Că n-am cu nănașul treabă,
Nănășucă frumușică,
Cu ochi mari, cu gură mică,
De mine să nu porți frică
Că n-am cu nașul nimică,
Doară eu sunt și bunică,
Eu casa nu ți-oi strica
Și pe al meu ți l-aș da
Numai dacă l-ai lua,
Și nănașul pentr-un pui
Nu-și lasă nănașa lui,
Și pentr-o găină grasă
Nu-și lasă a lui nănașă
Că îi doamnă și-i frumoasă.
Să vă faceți cu voie bună,
Să trăiască toți nuntașii,
Mireteii și nuntașii,
Să trăiască ceterașii
Să trăiesc și eu
Să vă cânt mereu!