pastel pustiu

O noapte senină, fără lună.Drumul, adormit.La marginea lui, Mesteacănul.Printre frunze, departe, clipește Steaua albastră.Parfumul, nedeslușit încă, rătăcitor.Vântul.VÂNTUL(alunecând deasupra drumului).Vin de departe.În mâna mea aduc ecouri moarte.Și trupul meu fluid se desfășoarăCa o albastră mantie ușoară.DRUMUL(trezindu-se).Tu zbori, și niciodată pe pământNu te cobori, fugarnic vânt!Dar eu sunt drumul ostenit,Din cine știe ce ținut pornit,Ca un pârâu … Citește mai mult