Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXVIII
Scrisori ce am sunt moarte, albe, seci,Însă par vii şi freamătă când vreauSfoara s-o scot şi-n poală să le iauCu mâini care-mi tremură şi-s reci.Şi el scria – Amici suntem şi deciÎn zi de Mai voia ca eu să stauSă-mi simtă mâna, tandru să i-o dau,Lucru banal; vărsat-am lacrimi zeci.Şi tremurând, „mi-eşti dragă”, am citit … Citește mai mult