pasii pierduti

Eram atât de mult țărm,rupt din tine,încât am fost împreună loviți,de aceleași valuri ale Singurătății,care ne-au măcinat,stelele Destinelor,până ce au devenit,nisipul Gândurilor,pe care ne călcăm acum,unul pe altul,cu Pașii Pierduți,printre Cimitirele de Cuvinte,din care Moartea,își construiește Castele de Nisip,unde să locuiască Uitarea,în care să fim înmormântați,și ale cărei frunze,încă ne mai otrăvesc,Zilele fără Adăpost,în care … Citește mai mult