Daniel Vişan-Dimitriu – Pași Însetați
Voi stinge lumina din vechea cabană,Iar ușa, cu lacăt o voi zăvorîPlecând, pentru suflet, să-mi caut o hranăCe crește în cer și-ar putea coborî.Nu caut nectarul, nu vreau nemurire,Nu vreau nici măcar amintire să fiuPământului care m-a rupt din menireȘi-a vrut, muritor, în destin să mă-nscriu.De-ar fi, în cabană, să las așteptare,Și cântec de aripi, … Citește mai mult