Paul Valery – Pașii

Iar pașii tăi, fii ai tăcerii,Ce în sfințenie-i strămuți,Spre patul meu supus vegheriiSe apropie înghețați și muți.Ființă pură, umbră sfântă,Ce dulci sunt pașii tăi gândiți!Tot darul ce-l presimt și-mi cântăCu acești desculți soli mi-l trimiți.Când pregătești și-i gata zborulSărutului, râvnit nectar,Spre a liniști locuitorulCe-și are-n gândul meu altar.Să nu grăbești gingașa faptă,Dulceața de a fi … Citește mai mult