pasi pierduti – Versuri.pro

C. O. D - Ploi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îndură-n ascuns, ca o operă fără lege
Ce nu înțeleg, înțelege și mă-nțelege
Știe ce diafragmă plânge dincolo de noi
Dând naștere la ceea ce voi numiți ploi.
Scopul lor e de-a ascunde pașii pierduți
De-a comunica pe orizontală cu cei muți
Deoarece verticalul știe a îneca amarul
Într-o sticlă de mult orfană ce-ți oferă harul.
Infinit în a-l întrece, neînțelegând ce se petrece
Ai fost mințit că ești limitat în a culege
Pentru că cei din mină se tem de ramuri
De parcă-s rătăciți ca-ntr-o mie de planuri.
Același final barbar de banal în chintesență
Evitând podiumul, lipsind prin prezență
Căci aurul te adoptă ca pe Mansa Musa
O chestie nu-i pe argint, lipsește muza.
Celor ce au promis că vor omite a muri
În metehne întunecate când se crapă de zi
Fiorii invită la vals nervii celor plecați
Siliți de închinat pentru notele viorii.
Plecăciuni păgâne aplaudă fără a privi
Ce scrii în întuneric pe lumină nu citi
Liniștea ține perfectul în limitele lui
Lăsând sublima inteligența să nu fie a oricui.
De votat nu-i nimeni, rămân devotat mie
Ce rute cerute au depănat o iarnă pustie
Repetiția șterge strălucirea cu voință
Nu există gândire care lingea știință.
Sunt aici prin cunoaștere fără pauză
Și nicăieri din necunoștință de cauză
Din dialog trăim, fără el e de prisos
Dar eu nu vorbesc cu nimeni, ce frumos..
Independența zeilor frânge adevărul
Întunecând baladele omenirii ca mărul
Însă nimeni nu percepe dincolo de noi
Pentru a vedea ce s-a ascuns înapoi în ploi

Sorin Cerin - Pașii Pierduți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eram atât de mult țărm,
rupt din tine,
încât am fost împreună loviți,
de aceleași valuri ale Singurătății,
care ne-au măcinat,
stelele Destinelor,
până ce au devenit,
nisipul Gândurilor,
pe care ne călcăm acum,
unul pe altul,
cu Pașii Pierduți,
printre Cimitirele de Cuvinte,
din care Moartea,
își construiește Castele de Nisip,
unde să locuiască Uitarea,
în care să fim înmormântați,
și ale cărei frunze,
încă ne mai otrăvesc,
Zilele fără Adăpost,
în care ne-am ascuns,
atât de demult,
de noi înșine.

Aron Cotruș - Mă Răsucesc, Mă Zbat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă răsucesc, mă zbat în gol, în glod…
Gândul – fir nevăzut – mi-l înnod,
mi-l deznod,
patimi flămânde mă mușcă, mă rod…
Doamne, găsi-voi spre Tine vreun pod,
pentru foamea-mi de cer,
pentru pașii-mi ce-n gloduri se-afundă și pier,
pentru trăirea-mi fără flori și fără rod?!.
Ca un haiduc
zdrențuit de plumbi, olog, năuc,
la răscruci sudorile de foc mi le usuc
și-mi înfrân pornirile ce spre abis mă duc…
Doamne, Doamne, încotro s-apuc?!

Alejandra Pizarnik - Pași Pierduți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Înainte a fost o lumină / M-am născut în limba mea / La câțiva pași ... →