Refren:
Gândește-te de două ori înainte de-un pas
Fiindcă nu întotdeauna ai sub mânecă un as
Merită să prețuiești și minutul ce-a rămas
Trăiește viața din plin la bine și la necaz.

Strofa 2:
E riscul meseriei sau mai bine zis prostia
Ce te face să gândești că cea mai bună e Maria
Și că fără ea e moarte, și că fără ea nu-i viață
Și te mai întrebi de ce nu te poți trezi dimineață
Totul în jur plutește n-ai nevoie nici de sfaturi
Bagi în tine fără număr, te simți bine când te saturi
Numeri orele la ceas și mai bagi încă o foaie
Ca să poți visa frumos când îți petreci noaptea în baie
O altă zi, un alt decor e din ce în ce mai bine
Gândește-te și la restul, nu te gândi numai la tine
Ai și tu familie și ei au un singur gând
Ar dori să-și vadă fiul cât mai sus nu sub pământ
Mai sapi un centimetru cu fiecare fum tras
De-asta n-ai curaj să numeri câte zile ți-au rămas
În impas și fără glas privești cruda realitate
Nu ești cel de altădată, ți-ai lăsat o viață-n spate.

Refren:
Gândește-te de două ori înainte de-un pas
Fiindcă nu întotdeauna ai sub mânecă un as
Merită să prețuiești și minutul ce-a rămas
Trăiește viața din plin la bine și la necaz.

Strofa 3:
Rămâne doar un sfat tu poți să-l iei ca atare
Dacă ai deschis partida, fa și ultima mutare
E jocul tău în care o greșeală se plătește
De aceea nu te miri când vezi cum moartea îți zâmbește
Nu speri la nemurire ci să mai prinzi înc-o zi
Înc-un nor de fum albastru să vezi cât de sus poți fi
Uitându-te-n oglindă te apucă o durere
Când renunți la zece kile pentru-o lună de plăcere
O fi pură întâmplare că ești dependent de ea
Sau așa se mai întâmplă când ți-o faci cu mâna ta
Te roade-atunci când toată lumea pe tine se crizează
Însă nu faci nimic să schimbi această ipostază
Te complaci așa cum ești, prizonier dintr-o prostie
Și pentru ultima dată te rog să îmi spui tu mie
Cu ce te-a ajutat această experiență
Sau mai mult te-a îngropat și a creat dependență?

Refren: Simți acum..
Căpat de drum
Cu regretul am dat ochi.. noi
Cu capul în fum
În jur.. Nu vedeam ce era bun
Alege acum.. Și viața se transformă în fum…

De ar fi să o luăm după păcate
S-au comis puține jertfe
La câte vieți îți trebuie ca un om mort să poată să ierte?
Că nu e ușor să poți zâmbești când te mistuie durerea
Și să ceri unui om orb să treacă fapta cu vederea
Căci mângâierea s-a făcut cu o mână tremurândă
Iar sufletul vânăt de ură se află acum la pândă
Proceduri încet să plângă
Nu o să mai treacă o secundă
După ceasul morților
Căci moartea începe să îi ajungă
Din urmă cozilor au ajuns cei din întâi la sacrificiu
Mâna lor le-a curmat viața ce le-a fost dată din oficiu
Blestemul merge mai departe chiar și viața fără noi
Am ajuns așa departe încât mergem înapoi
De același gând ne leagă multe
Un episod de minți abrupte
Ce lasă gânduri să coboare
Din care răul să se înfructe
Acei pași greșiți către lumină
Zărind un diavol când se închină
Nici Dumnezeu nu ar fi crezut că răul vrea să se abțină
Să țină în mâini sângele lor
Cad în genunchi șoptesc ușor
Destinele vor adevăr de o veșnicie cad în gol
Iar purtătorul de cuvânt a spus din patima tăcerii că se sinucide moartea
Exact în noaptea învierii.

Refren: Simți acum..
Căpat de drum
Cu regretul am dat ochi.. noi
Cu capul în fum
În jur.. Nu vedeam ce era bun
Alege acum.. Și viața se transformă în fum…