Rabindranath Tagore – Păsări Răzlețe VIII
Vreau să fac din viața meaun lucru simplu și drept– un flaut de trestie,pe care universul să-l umple cu muzică.
Versuri corectate și adnotate
Vreau să fac din viața meaun lucru simplu și drept– un flaut de trestie,pe care universul să-l umple cu muzică.
Floarea-soarelui roșește când audeCă flori fără nume îi sunt rude.Soarele din zări dă să răsarăȘi-i surâde: ce faci, surioara?
Noaptea deschide-n taină florile,lăsând ca mulțumirilesă le primească Ziua.
Albinele sug miereadin fragede potireși zumzăie, când pleacăîn semn de mulțumire.Un fluture cu pompa,gătit, gândi ca orice floaredin care-a supt prin trompa-de-a-i mulțumi este datoare.
Să-i mulțumești făcliei.Să-i mulțumești făclieipentru lumina sa,dar nici pe cel din umbrăce-o ține nu-l uita.
Nu lovituri de ciocanci jucăușe undefac pietricelele să cânte,desăvârșindu-le rotunde.
Rădăcinile de sub pământnu cer laude nicicând,pentru că trudind în gloddau la crengi belșug de rod.