Petre Stoica - Dorm Vulturii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe stânci lipite grav de cer
vulturii intrați în toamnă
dorm somnul marilor legende
și liniștea și pacea lor
nimic acum nu le-o mai fură:
nici legănarea brazilor, domoală,
nici țipătul de cerb îndepărtat,
nici pâcla care vine, sură.
Pe stâncile lipite grav de cer
par singuratice statui albastre
ce-nfruntă viscole ce vin
cu bice lungi de foc și fier.
Dorm vulturii intrați în toamnă
pe stânci lipite grav de cer.

Bucovina - Şoim în Văzduh

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sur, semeţ, ca o piază tăcută, vechi străjer al ţării de sus
Cu aripa lină, clonţ de oţel, străbate zarea un şoim în văzduh.
De sus veghează nemărginirea, orizonturi de om nepătrunse
În nori zăboveşte furtună sau soare, iar ochii lui văd taine ascunse.
Câţi ani au trecut şi câţi s-or mai scurge peste meleaguri de vrăji şi de vis
Pământul azi verde stropit fuse cu sânge, pătat de-ai noştri buni, pentru patrie au ucis.
Şoim în văzduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
Să nu mor niciodat’
De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
Şoim voi fi şi eu, cu tine voi zbura.
Mai rece curge acum toamna, apusurile sunt tot mai lungi şi triste
În coşuri trâmbe de fum se înalţă, prin văi cad copaci sub barde-ascuţite
Se simte frigul iernii ce vine când codrul pare mort şi-ngheţat
Un şoim e-n vazduh, sau poate sunt eu, strajă sub nouri, de nouri purtat.
Şoim în văzduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
Să nu mor niciodat’
De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
Şoim voi fi şi eu, cu tine voi zbura.

pasari rapitoare – Versuri.pro

Petre Stoica - Dorm Vulturii

Bucovina - Şoim în Văzduh