pasari migratoare – Versuri.pro

Mihai Rădulescu - Migratoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zvelți peregrini! Vezi, cârduri de sălbatice
Străbat mari curcubee singuratice,
Larg lopătând prin cerul cald și rar.
Deasupra mărilor egal tresar.
Cortegii însorite de caicuri,
Planări de păsări vii și mozaicuri.
Dar zborul lor e doar un lung repaos,
Precum al heruvimilor din naos.

De Stefan Cutitoiu feat NimenI. Sunt Incepator - Crenguțele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Niște crenguțe mititice, / Se așază-n poienițe, / Fac niște cuibușoare, / Pentru păsări migratoare! →

Ion Pillat - Cocorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe șesul peste care seara cade
Cenușa și pustiul se întind.
Tot mai lucește-n zare apa albă
De toamnă fumurie, când, foșnind
Din aripi ridicate, se coboară
Cocorii cerului. Întregul stol
Se strânge să-și ia masul pentru noapte
Și, umbre din trecut, pe câmpul gol
Nostalgicul lor cânt și-oprește goana.
Dar călăuza veche, -ntr-un picior
Veghează, somnul morții să nu-i prindă.
Spre stele țipă ea sfâșietor,
Și cârdul, speriat de glasul mare,
Cu freamăt lung de zbor se pierde-n neguri.
Tăcerea urcă. Se deschide-n zare,
Mijind a zori de zi, o apă albă.

Ion Brad - Cântecele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De cântece e plină lumea:
Cântă pâraiele-n păduri
Vestind o nouă primăvară
Acestor munți ursuzi și suri,
Cântă și mugurii vestind
Cu clopoțeii lor de-argint
O înviere și-o trezire
De care lumea să se mire.
Mă mir și eu acum de parcă
Poruncă au să se întoarcă
Toți anii tineri care-au fost
Să-mi scrie drum, să-mi scrie rost,
Greierii-mi cântă pe furiș
Și holdele la seceriș,
Dar mai ales aud cântare
De păsările migratoare
Spre alte zări, de parc-aici
Am fi doar neamuri de furnici.
Doar una albă dintre ele
Pogoară parcă dinspre stele.
Ești tu, iubita mea? Anume
Mă chemi cu tine-n altă lume?

Nikolai Rubtov - Cocorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prin copacii din bălți potopi răsăritul prin toate,
Vine octombrie și cocorii deodată apar!
Mă deșteaptă chemând buciumările lor înălțate
Peste sate și mlaștini rămase în urma lor iar.
Peste toată Rusia ca vestirile din pergamente
Ei declară înalt al vestegirii soroc,
Tot ce sufletu-a strâns și din secole și din momente
Glasul lor îl exprimă precis în orișice loc.
Din Rusia întreagă le flutură palme unite,
Iară strigătul lor ce cutremură de suferinți
Lămurește din cer și ca mit și ca vorbă fierbinte
Și bahne uitate și câmpii în frig zgribuliți.
Zboară, zboară cocori! Deschide-ți în grabă ieșirea!
Grăbiți să-i aveți pe ai voștri înalți în privit!
Și orfane se simt și inima precum și firea
Și muțim, noi nicicând nu vom spune așa și atât.