pasari albe – Versuri.pro

Eugeniu Speranţia - Clarinetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plângea pe stradă clarinetul, sub cer cu soare african,
Plângea cu glasul său elastic ca de pribeag copil orfan.
Şi-atunci un stol de păsări albe, printre ferestrele deschise,
Mi-au năvălit pe loc odaia. În zbor trecuseră abise.
Le-am întrebat de când pornit-au, şi oare când or să mai vie,
Dar au tăcut, şi bănuit-am c-au străbătut o veşnicie.
Şi cum erau atât de multe, am tresărit privind la ele:
Erau rătăcitoare, triste, aşa cu dorurile mele.
Le-aş fi oprit, dar dispărură şi-mi pieptu-mi înflori regretul,
Ca un orfan zdrobit de chinuri tăcuse-n stradă clarinetul.

Ahmet Hașim - Păsări Albe în Întuneric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În umbra rece a păsărilor de mireasmă
Se vede târziul miezului nopții de iarnă
Parcă în lumea morții și a umbrelor se știe
Că fără lumini a căzut mâna argintie
Ale sultanului albe tipsii de porțelan
Pe malul mării au ars luna-n fiecare an.

Alexandra Firita - Păsări Albe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

PĂSĂRI ALBE
timpul este al meu, al tău, al
tuturora, deopotrivă ne trece vămi
neștiute; pe negândite el moare în noi
murindu-ne. Și dăinuie în spatele
nostru un imperiu de păsări albe
ce au fost revărsate peste deșerturi
de inimi.
numai timpul – val neștiut –
piatra șlefuită de răzămarea umerilor
mei de iarbă se vălurește, se rostogolește,
peste coaste și spinări de aer, de sori
pierduți în orbite de cer..
orbitele mele ochiul își caută.
(din volumul Netihna ceasului fără sfârșit / 2002 București)