Nu știu o duc bine sau greu, știe numai Dumnezeu
Nu mai scriu nicio scrisoare și inima rău mă doare
Și mă uit lung în drumul mare, cu ce le-am greșit eu oare?
Nu mai scriu nicio scrisoare și inima rău mă doare
Și mă uit lung în drumul mare, cu ce le-am greșit eu oare?

Nu-i chem să le cer ceva, mă descurc cum oi putea
Îi chem că mi-e dor de ei, că sunt copilașii mei
Îi iubesc pe fiecare, chiar de nu-mi dau ascultare
Îi chem că mi-e dor de ei, că sunt copilașii mei
Îi iubesc pe fiecare, chiar de nu-mi dau ascultare

Adunat-am câțiva lei să merg la copiii mei
Să-i văd, Doamne, cum trăiesc, dorul să mi-l potolesc
Să-mi treacă de drag și dor și apoi, Doamne, pot să mor
Să-i văd, Doamne, cum trăiesc, dorul să mi-l potolesc
Să-mi treacă de drag și dor și apoi, Doamne, pot să mor

Pleacă mulți copii de acasă
Lasă mamă, lasă tată
Le rămâne satul gol
Părinți fără ajutor.

Cât ar fi viața de dulce
Dorul de acasă te ajunge
Și poți strânge bani cât vrei
Greu e departe de ai tăi.

Când te întorci la tine în sat
Nimic nu-i cum ai lăsat
Și neamul ți-i îmbătrânit
Dar și mulți s-or prăpădit.

Arda-va focul de bani
Pentru voi pierdui mulți ani
Arda-va focul hârții
Câteodată de n-ați fi