Ref:
Avem români care sunt plecați
Din copii care au plecat s-au întors bărbați
Mulți au plecat și au uitat să se întoarcă
O duc din ce în ce mai rău, și dau vina pe soartă.
Și ai tăi sunt plecați? Și ai lui sunt plecați?
N-aveți părinți adevărați la care s-apelați
Fiul tău e plecat? Fiica ta e departe?
Se apleacă după fructe, chiar dacă știe carte
Sunt mulți (tot mai mulți), ei cred că fac ce trebuie
Le zic: Adio! celor dragi iar apoi se chinuie
Dorul de casă și distanța te apasă
Auzi un telefon cum sună, și parcă intri-n transă
‘Ce faci dragul meu? Cum o duci? Ești bine?
Te iubesc! Hai acasă, nu vrem bani, te vrem pe tine!’
Nu te poți abține, începi să plângi și zici:
‘Te iubesc mama mea, jur că nu mai pot aici’
Toți creștem cu gândul că-n România nu e bine
În loc să schimbăm ceva, noi plecăm în țări străine
Avem români ce sunt plecați, care nu vin înapoi
Care noaptea-n loc de vise au în capul lor doar foi.

Ref: –
Mulți o iau pe arătură, pe cărări greșite
Și când se văd plecați, ei cred că-s reușite
Au uitat de țara lor, nici ei nu știu ce vor
Alți copii cresc, se duc pe urmele lor
Plecati copii, și vă întoarceți bărbați
Din State de la muncă sau gata pensionați
Și o să afli poate peste, mulți ani, prea mulți
Că fiul tău a căzut, nu poți să îl ajuți
Departe e mare, plecați cu toți d’aicea!
N-avem nevoie de altă țară cum nu are nici ea!
Dar te înmoaie frica, vine gândul de mai bine
Tată tre’ să plec, să fac un ban de pâine
Și uite-așa se duc, destinele cu ani
Pierdem familii în favoarea unor bani
Și dacă ești acolo, fii atent, ține minte:
Nu poți să fii departe și să rămâi părinte!