parinti decedati – Versuri.pro

Margareta Clipa - Mi-e Dor de Părinții Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cântă păsările-n tei,
Mi-e dor de părinții mei,
Și de dor plâng și suspin,
Doar cu poza lor m-alin,
Că nu-i zi de Sus lăsată
Să nu-i pomenesc o dată
C-au fost oameni buni și drepți,
Te rog, Doamne, ca să-i ierți!
Mi-e dor de părinții mei,
Nu știu cum să dau de ei,
Mi-aș da câțiva ani din viață
Să-i mai văd un ceas la față,
Să stăm și să povestim,
Și vremea-n loc s-o oprim,
Să le spun de traiul meu,
Că fără ei tare-i greu.
Aș urni munții din loc
Să-i mai strâng la piept cu foc,
Să le-ascult vorba duioasă,
Să stăm cu toții la masă,
Pe mama s-o văd țesând
Și pe tata-n deal cosind,
Mama să facă plăcinte
Și tata să ne alinte.
Au plecat, s-au dus părinții
Să stea sus în Cer cu Sfinții
Și-o rămas locul pustiu
Și-al meu suflet ars de viu,
Și plâng cu lacrimi fierbinți
Că mi-i greu fără părinți,
Dar eu tot nădăjduiesc
Că în Rai am să-i găsesc,
Și plâng cu lacrimi fierbinți
Că mi-i greu fără părinți,
Dar poate-a veni o zi
Când în Cer ne-om întâlni.

Mihai Casalean - Părinții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E simplu să vorbești în neștiință,
Să aberezi spunând că e ușor,
Să nu mai ai părinții în ființă
Și să îi vezi pe ei atunci când mor.
O! Tu bravezi, frate stimat,
Tu vrei să pari în fața tuturor
Un om care nu este-ngenunchiat
Văzându-i pe părinții care-i mor.
Tu ai impresia, fiară fără suflet,
Că ei o să trăiască infinit,
Dar află că acum, cât citești asta,
Părinții tăi, în chinuri au murit.

Walter Ghicolescu - Telefon Peste Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În lumea numelor străine,
Mă simt, și eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
și n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranță, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

De convorbiri cu ei sunt gata
și în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

Mi-e dor de voi, părinți din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
și uit că ați plecat departe
și n-aveți roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar uit că mort e cel ce moare
și nu mai vine înapoi.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

și, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem și-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desființat demult.
și, dacă o să ținem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.