Rafila Barbos - Dacă Mai Ai Și Tu, Încă, o Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă mai ai și tu, încă, o mamă,
Încă, mai poți să te numești copil.
Dacă mai ai și-ți trăiesc părinții,
Încă, mai poți să zici că ești copil.
Dacă ai harul și-ți trăiește mama,
S-o prețuiești și vei fi fericit;
Dacă mai ai și-ți trăiesc părinții,
Ai cui să-i spui, atunci când ești lovit.
Când capul ți-așezai la pieptul mamei,
Tot sufletul îți era mângâiat,
Cât de fierbinți au fost a tale lacrimi,
Deodată, totul te-a înviorat.
Acum, când poți să le mai duci o floare,
Un zâmbet dulce te va-ntâmpina.
Părinților, mai treceți pragul casei
Și sufletul lor se va-nviora.
Părinții tăi doresc să-i lași aproape
De sufletul tău cât ei mai trăiesc,
Și când nu știi, în taină, ei veghează,
În rugăciune, ei te sprijinesc.
Și iată, mama ta, acum dorește
Cu duioșie, tu să-i dăruiești,
Dragostea ei, mereu, și o jertfește,
Iar osteneala ei s-o prețuiești.
Mai poți ca să săruți acea mâna,
Ce îngrijindu-te a obosit,
Cu dragoste ia-i dreapta, și-o sărută,
Ce pentru tine a îmbătrânit.
Mai poți să dai, azi, florile iubirii
Părinților din casa ce-ai crescut.
Nu la mormânt le trebuie trandafirii,
Ci în căsuța-n care te-ai născut.
Ar vrea să intre-n casa ta prieteni
Ce te-nsotesc și ei mereu, cu drag,
Dar, când părinții tăi îți deschid ușa,
Simți cum răsare soarele în prag.
Dar când, în lume, nu mai ai pe nimeni,
Te simți străin și nu ai cui să-i spui,
Amarul greu, ce adesea te doboară,
Nu poți să i-l destăinui orisicui.
Mai poți să dai, azi, florile iubirii
Părinților din casa ce-ai crescut.
Nu la mormânt le trebuie trandafirii,
Ci în căsuța-n care te-ai născut. (2x)

Irina Loghin - Azilul de Bătrâni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe unde am trecut,
Doamne, ce-am văzut,
Bătrâni supărați,
În azil uitați.

Refren:
Am văzut părinți,
Tot mai oropsiți,
Plângând fiecare,
Zilele amare.

Eu n-am mai răbdat,
Și i-am întrebat,
Ce povară grea,
Le-a-ntristat viața.

Cu lacrimi fierbinți,
Sărmanii părinți,
Mâinile-și trăgeau,
Cu foc îmi spunea.

Refren:
Am crescut copiii,
Până într-o zi,
Când s-au însurat,
Neveste și-au luat.

Le-am fost grea povară,
Și ne-au dat afară,
Ca pe niște câini,
Of, părinți bătrâni.

Cu drag i-am crescut,
Dar ei n-au știut,
Să ne răsplătească,
Grija părintească.

Refren:
În loc să ne dea,
Toată dragostea,
Ei ne-au și uitat,
Doamne, ce păcat.

Noi îi așteptăm,
Că știm să iertăm,
Și orice-ar fi,
Ei rămân copii.

De-ar de iar vedea,
Cu foc le-ar striga,
Cu ce v-am greșit,
De ne-ați părăsit.

Refren:
În zadar priveau,
Ochii ridicau,
Și la cerul sfânt,
Se rugau plângând.

Chiar de-i dorul greu,
Bun e Dumnezeu,
El dă mângâierea,
Cu toată puterea.

Și tot el plătește,
Celui ce greșește,
Voi copii să știți,
Când aveți părinți.

Lângă ei să fiți,
Să nu-i părăsiți,
Că la judecată,
Dumnezeu nu iartă.

parinti batrani – Versuri.pro

Rafila Barbos - Dacă Mai Ai Și Tu, Încă, o Mamă

Irina Loghin - Azilul de Bătrâni