parcul amintirilor

Parcul amintirilorE trist orașul, și totuși trecătorii râdPustiu e parcul, și totuși văd tinerii trecând,Văd cum, iubindu-se, se bucură de viață,Aș vrea să râd și eu, dar sufletu-mi îngheață.Cu pași-mi abătuți, aleea o străbatCe plopii cu-alor frunze uscate-au presăratIar mintea mi se zbate și nu vrea să priceapăCă s-a sfârșit iubirea, când m-așteptam să-nceapă!Se lasă … Citește mai mult