parastas – Versuri.pro

Corul Parohial „Ilie Ciorei” Broșteni - În Câmpul Cel Cu Flori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În câmpul cel cu flori,
Eram și eu un crin,
Sub cerul fără de nori
N-aveam nici un sfârșit. (Bis).
Dar moartea nemiloasă,
Prea grabnic a venit,
Cu agera ei coasă,
Și crinul l-a cosit. (Bis).
Plângeți iubiți ai mei
Și voi toți moartea mea,
C-am fost al vostru tată,
Azi merg la Casa mea (mort)
Azi stau la Casa mea (parastas) (bis).
Când barca mea mai bine
Plutea spre viitor
Atunci veni la mine
Solia ca să mor (bis).
Eu am plecat din lume,
Și nu mă veți vedea,
Va las eu al meu nume,
Ce-i scris pe crucea mea. (Bis)

Traian feat Haz - 1zis 09. Traian - Parastas (Cu Haz)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

‘Eu sunt poet, scriu versuri, și am ales un hip hop ceva, să fac ceva nou… ce la noi în Moldova nu-i și eu vreau ca să fac ceva nou!’

Strofa 1: Haz
Orice mucos se crede emcee și vrea să mă-nvețe cum să fac muzică,
Am p***a mai mare decât ei, și ei se oftică,
Chiar și prima mea piesă sună mai bine decât tot ce-au făcut ei până acum,
Vezi-ți de treaba ta c***e și roagă-te să nu mă-ntâlnești pe drum.
Te bat cum vrei tu, până o să-nțelegi că,
Rapul nu-nseamnă doar beef – mai ai mult de muncă.
Hai să facem un simplu calcul, spui că te plac p***ele,
E și normal, așa sunt fetele și tu ești una dintre ele.
Stilul meu nu-i pervers, tu ești înapoiat,
Ma-ta a sperat, ca o să devii și tu odată bărbat.
Încă una și ai scăpat (și ai scăpat), și-am plecat,
Tu te piși așezat, spune că nu-i adevărat, am plecat!
De fapt am mințit, îmi bag p***a-n speranțele tale,
Ești pregătit de concertul tău de înmormântare?
Lume multă, marș funebru, un emcee de c***t între patru scânduri,
Piesele tale pe masa sunet, de farfurii și linguri,
Îngrop emcee de vii!

Strofa 2: Traian
Tu doar știi că mi se rupe,
Nimeni nu poate să evite să ne-asculte,
Uite unde s-a ajuns,
Am dezvoltat o lipsă totală de respect față de mulți,
Te-ncrunți, dar ce-ai putea tu p-alții să-i înveți,
Când te privești și nu-ți place ce vezi nici într-o mie de vieți!
Cu Haz puși pe ceartă: Distracție,
Dintr-o locație, numa’ bună pentru creație,
Stai deoparte, fa, fa-ți,
Treaba în altă parte să n-ajungem la orori și atrocități!
Da-ți seama, băi muc, amabilitatea ta falsă nu-i decât o farsă,
Nu ești emcee, stai acasă!
Data viitoare când te văd o să te salut cu scârbă,
Să șterg zâmbetul de pe mutra ta tâmpă, t***ă!
Sunt așa de sincer că te sperii, și da,
Liric sunt mereu deasupra ta.
Îngrop emcee de vii!

Fratelenord - Sau Lasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Urcă-te pe masă ca la parastas sau lasă x3
Lumânările ard cu flacără grasă depinde cine de cine a murit
Hai du-te acasă rapid
Urcă-te pe masă ca la parastas
Lumânările ard cu flacără grasă depinde cine de cine a murit
Hai du-te acasă rapid sau lasă
Sau săgeata albastră se-nfige rapid într-o coasă
De fapt ce contează?! Urcă-te pe masă
Urcă-te pe masă ca la parastas
Lumânările ard cu flacără grasă depinde cine de cine a murit
Hai du-te acasă rapid sau lasă
Sau săgeata albastră se-nfige otrăvit într-o coasă dar nu de azur
Albul ochilor, sunetul de cădere a rochiilor
-*, droguri, ține-m aproape de tine-n formoli-
Ține-m aproape de tine-n formă de stea de mare măcar o dată dă bine de tot
Că nu mai suport să rămân pe afară că uit codu Morse, morții lor de foste
Mai bine dai pe actualități, mai bine mai încet
Că trebuie să-nvăț, mâine m-ascultă din fratele nord și nu prea am citit
Că n-am avut timp să fac rezumat la lipsă, n-am avut timp să fac rezumat la lipsă promit că asta-i primu’ lucru de pe listă

Anna Ahmatova - Astăzi Prăznuim pe Sfânta de Smolensk

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

* * *.
În memoria lui A. A. Blok.
Astăzi prăznuim pe Sfânta de Smolensk,
Peste ierbi – tămâia în fum siniliu.
Şi se revarsă cântări de parastas, –
Dar nu triste, ci prealuminoase.
Şi-mbujorate văduvioare îşi aduc
Copiii, spre a veghea în cimitir
lângă mormintele blajinilor tăicuţi,
iar cimitirul – crâng de privighetori
amuţit e sub solara strălucire.
Cu braţele noastre, în sicriu de argint
adus-am Ocrotitoarei de Smolensk,
Preasfintei Fecioare i l-am adus
pe Aleksandr – inocentă lebădă.
(1921, august)

Adrian Păunescu - Parastasul Prietenilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce amintiri puține au rămas
din cântecul de miri al unei nații,
în zațul tristei zile căutați-i
pe Ion și Doina pentru parastas.
De-acum încolo vremea e măruntă,
va ninge, nu va ninge, totu-i gri,
și, orice lucruri se vor limpezi,
la parastas va tot veni o nuntă.
Doar cântecul, într-un ungher, retras,
îi mai păstrează-n el, nevinovații,
chemați-i, invitați-i, înviați-i
pe Ion și Doina pentru parastas.
Ion și Doina, la persoana-a treia!
Nu-i mai simțim aici, de pe acum,
un fel de dioptrie peste fum
și-abia se văd: bărbatul și femeia.
Din morți, dintr-un popor întreg de morți,
din morți care-au venit aici sfielnic
și s-au retras cu jale în pomelnic,
respinși absurd de zăvorâte porți.
Să le-mpărțim acum colaci, colivă
și lumânări cu steagul tricolor,
ca să ne ierte mirii care mor,
că le-au rânjit toți proștii împotrivă.
Acum să mergem toți la parastas,
că și așa biserica e goală,
când toți pe toți îi mint și îi înșală,
iar sus în ceruri nimeni n-a rămas.
Pădurea românească-i numai sânge
de la zdrobirea lor de un copac,
îi chem în vis, ei vin cândva și tac,
iar Prutul curge între noi și plânge.
Deodată se adună mult popor,
Ion și Doina vin, ca de departe,
chiar ei își cântă propria lor moarte
și ne servesc din parastasul lor.
Și nu-i nici murmur, nici înverșunare,
în cei ce gustă din colaci plângând;
cei doi ne spun că vor fugi curând,
c-așa e în permisii cel ce moare.
Și-aproape uită înșiși ei ce-au spus,
când, tulburând întreaga masa noastră,
vai, un copac vuiește în fereastră
și frunze cad și mirii morții nu-s.
Și-atunci privim atent la flori și pâini
și cercetăm coliva luminată,
ca să-nțelegem că, de-această dată,
nu pâini, ci lacrimi am avut în mâini.
Prin iarna ca o morgă pururi trează,
prin care toți cei dragi plutesc buimaci,
spre parastas vuiesc mai mulți copaci,
și-o frunză cade. Și avertizează.

Adrian Păunescu - Parastasul Călăreților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și dacă se întorc la matcă toate,
În țară, în cultură și în grai,
Din groapa morții lor nemeritate,
Se vor scula popoarele de cai.
Și vor veni în pas la primărie,
Să li se dea străvechiul drept la fân,
Chiar înhămați și chiar bătuți să fie,
Nedreptățiți mereu de un stăpân.
Dar să reintre-n circuitul vieții,
Să fie circumstanțiali de scop,
Să-i cânte-ndrăgostiții și poeții,
Cum bat în trap, cum saltă în galop.
Mai urcă-n turnul primăriei scaii,
Mai e urât pe drumul prăbușit,
Dar, pe pământ, cei mai frumoși sunt caii,
Pe care cu topoare i-au zdrobit.
I-au dat la porci și i-au făcut salamuri,
I-au despărțit de iepe și de mânji.
Însângerate, ultimele hamuri
Le-au îmbrăcat chiar ei, țărani constrânși.
La ce atâtea cinice motoare,
Atâta hohot straniu de metal,
Când nu se mai pătrunde fiecare
De nechezatul breaz al unui cal?
O lege nouă sângeră în sate,
Scumpetea scoate aur din mălai
Și, iată, se ridică peste toate,
Din crima contra lor, bătrânii cai.
Acceptă și povară și războaie,
Sunt pluguri sau sunt turme după ei,
Ei zboară, se târăsc sau se-ncovoaie,
Au coame libere sau poartă șei.
Dar nu mai rabdă moartea nici o clipă,
Copitele în fundul gropii ard,
Copiii care-i văd, deodată, țipă,
Se-aude nechezatul revanșard.
Și, vai, ar fi acestea toate bune,
Că reînvie caii îndrăzneți,
Dar ce tristețe, ce deșertăciune,
Nu mai există foștii călăreți.
Sunt morți de mult și nu mai au putere,
Cum caii au, de a mai învia,
Și-atunci, un cavaler tăcut le-o cere
Și doar țărâna lor se urcă-n șa.
Beau apă dintr-un jgheab de la fântână
Și, unde merg, nechează bun rămas,
Aleargă trist, purtând în șei țărână.
Ce cai! Ce călăreți! Ce parastas!

Unq' - De Azi Pe Mâine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vad atâta sălbăticiune
în mine, în tine, orice, oricine.
Ce las de azi pe mâine, crede, nu mă ajută
mă trimite pe o stradă necunoscută.
Nicio rută, niciun router. Oare cine intervine?
Ce las de azi pe mâine, crede, e doar o creangă ruptă
o parte a vieții nef**ută, zi-mi cine?
Bagă mâna-n foc după mine și nu lasă de azi pe mâine?

Sunt pe o alee fără sfârșit, merg fără a ști de unde am venit
o urmă de răsărit îmi luminează ceafa-n sfârșit
o speranță că ce scriu iese hit, și chiar a ieșit
știi ce zic? intervin când e grav, sau o las de azi pe mâine, s**t.
Bate vântul, am o geacă, îmi țiuie urechea stângă
cu dreapta sunt atent la o strâmbă, știi ce zic?
Nu e nimeni pe stradă, sunt singur, sigur că nimeni n-ajută.
Niciun indicator, am o mână ruptă, e caterincă, am venit chiar la fix.

Stau neclintit pe o bancă, pe jumătate ruptă
nu mă mișcă, mă rog că poate cineva ajută
ăla nu sunt eu. e doar imaginea mea nevinovată
împinsă de nevoi să-mi țină creierul distras de lumea ce se joacă.
Am abandonat ideea, distrați-vă fără mine.
Oricum ieri mi-am promis s-o las de azi pe mâine.
Am întârziat destul, banca asta pare moale.
Am câteva țigări și o apă minerală, e și puțin răcoare.

Stau la masă, am băutură, și ceva de pipat cum trebuie
îmi aștept musafirii să apară, nu ne-am văzut din a treia
fierb de nerăbdare să mă-nfig în vinul ăsta fiert la ibric
aud bătăi în ușă, mă uit pe vizor, unchiu’ a venit la fix.
Totul e okay, să zic că avem niște K
pentru amicul de întârzie, e deja ora 3
dimineața.
Începem să ne panicăm un pic, ne uităm la ibric cum fierbe vinul
c***e abia aștept să fac plinul.
Nu cred că mai vine, ascultă-mă pe mine
drumul e lung și mai bine o lăsăm pe mâine
dar hai să bem, că e păcat. intră un plic pe sub ușă sunt panicat.
Tovarășul a picat, și-a spart capul de asfalt, mâine suntem așteptați la parastas.