pantera versuri – Versuri.pro

Doddy - Pantera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt ager ca o panteră. Sunt ager ca o panteră.
Sunt ager ca o panteră. Nu am nicio frontieră.
Sunt ager ca o panteră. Sunt ager ca o panteră.
Sunt ager ca o panteră. Nu am nicio frontieră.
Sunt ager ca o panteră, de când mă știu vor să mă facă
Da’ nu mă fac ei, îi fac eu pe ei
În jungla asta știi că vrei, nu vrei
Tre’ să fii sus ca munții Pirinei.
Fiindcă dacă nu, lumea n-o să te vadă
Poți să fii cât vrei tu de treabă.
Nu te arăți, nimeni nu te-ntreabă
Nimănui nu-i pasă de viața ta
Dacă n-ai ceva, ceva ce le-ar plăcea
Să tragă de pe spinarea ta
Și știi deja că nici femeia nu stă dacă n-ai ce vrea ea.
Și de-asta sunt mereu pe fugă
Vorbesc cu Dumnezeu prin rugă
El știe cât tre’ să-mi ajungă
Și de-asta sunt mereu pe fugă.
Sunt ager ca o panteră. Sunt ager ca o panteră.
Sunt ager ca o panteră. Nu am nicio frontieră.
Sunt ager ca o panteră..
Sunt ager ca o panteră. Sunt ager ca o panteră.
Sunt ager ca o panteră. Nu am nicio frontieră.
Sunt ager ca o panteră. Ca o panteră. Ca o panteră…

Jorge Luis Borges - Pantera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În cușcă acum, pantera agresivă
Va repeta traiectul ei felin
Ce-i (chiar dacă nu știe) al ei destin
De neagră perlă, tristă și captivă.
Sunt mii care se duc și tot mii sunt
Care se-ntorc, dar una e, eternă,
Fatală-n grota ei, pantera ternă
Trasând un drum pe care Ahile-n gând
De visător elin etern trasează,
În visul ei poiana nu se-arată
În care cerbi cu carnea-nfiorată
S-ar teme că feroce-i devorează.
Degeaba-i largă lumea. N-ai ghicit?
E drumul dinainte stabilit.

Rainer Maria Rilke - Pantera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Jardin des Plantes, Paris).
Ochiul, de-a gratiilor perindare
sfârşit, nimic nu mai reţine-anume.
Căci mii de gratii sunt i se năzare
şi după mii de gratii nici o lume.
Lunecul-mers cu pas vânjos mlădiu,
rotindu-se-ntr-un cerc mărunt, tenace,
pare-al puterii dans în jur de-un miez
unde, năucă, o mare vrere zace.
Doar al pupilei văl, câteodată,
tăcut se dă de-o parte şi pătrunde,
prin liniştea din membre încordată,
în inimă un chip şi se ascunde.