George Coșbuc – Pământul Uitării
Acesta-i un cântec de bard ostenit,De bard din pământul uitării.Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granitCu albe portaluri un templu-au clăditDe marmură-n marginea mării.„Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acumSpre-a lor și spre-a noastră mărire! ”Dar mută veni nepăsarea pe-un drum,Iar pe-altul stârni-necătoru-i samumAtotucigașa hulire.Azi templu-i ruină; prin curțile luiCulcușuri își caută cerbii,Prin mândrele ganguri scot viezurii … Citește mai mult