Ion Pachia-Tatomirescu – Pământul Văzut Ca O Varză (Holopoem)
Mulțumesc, Doamne, că mă lașisă stau călare,pe-această-nsomnorată protuberanță a soarelui,chiar în dreapta Ta..!De-aici văd bine pământul,și-l aleg, Doamne, între două respirații,pentru vremelnicia germinației de gând,pentru foșnetul oceanelor de neuroni..Cum respiri, Tu, Doamne, o datăla șaptezeci de milioane de ani înmuguriți, înfrunziți,înfloriți, rodiți, vestejiți, poleiți în aramă, în aur,în argint, în toate..Examinat mai cu atenție, Doamne,pământu-i … Citește mai mult