Iulian Vesper - Pământ Negru în Asfințit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Țărani scunzi, în zile prelungi, ară un pământ nesfârșit
până vor da de-un cer împietrit
unde cuțitul plugului să spintece-n două
zorile muncii rodnice, nouă.
Ara-vor câmpurile de la Răsărit la Apus.
Brazdele-or fi drumuri pentru viețile noastre,
pentru glotașii ce-au dus
legenda pământului sub tâmple albastre.
Îngerii transcriu cromolitografii cu cărbune
pentru neștiuta satelor rugăciune
întârziind cu veacuri sub pământ
surâsul trist al celor ce nu sunt.
Numai fumul hogeagurilor va mai cere
iertare pentru plugarii răsăritului azurat.
Copiii cresc în tăcere
o inimă ca un sat.

Benjamin Fundoianu - Femeie Luminoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,
dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,
dă-mi mâinele, mai pure ca pietrele din râuri —
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
și carnea ca oricare gândire mai zămoasă.
Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,
aș vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer și să-l macin,
pământ proaspăt în care dormiră toți ai mei,
pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,
pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu.
Și vreau — în ciuda celui ce seamănă-n deșert
nisip și foc, cu umbra la brâu și soare-n ceafă —
grăuntelui lumină să-i dăruiesc și apă;
aș vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer și să-l macin
și-aș vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi,
pământ, matrice dată din ziua cea dintâi,
în care mă așteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.

pământ negru – Versuri.pro

Iulian Vesper - Pământ Negru în Asfințit

Benjamin Fundoianu - Femeie Luminoasă