Din țară în țară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Și-acum când e vremea
să-nchid ușa vieții,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu.. M-ai primit?.

Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
când aspru în noapte
vei fi izgonit.
„Primește-mă Doamne! ”
Striga-vei cu lacrimi.
Și Eu voi răspunde:
„Dar tu.. M-ai primit? ”