Stefan Augustin Doinaş – Pădure Funerară
Când piere luna după munții vineți,câmpia tace, râurile dorm.Și numai voi în șoaptă vă-ntrețineți,păduri adânci cu foșnet uniform.Pământul se-nvelește-n haină sumbră.Pe coasta lui de fum, ca pe-un sicriu,izvoare, licărind adânc în umbră,cu litere-argintate se înscriu.Pădure, plai cu vaste osuare,spre ce tărâm de liniști mă atragi?..Ca veștede coroane mortuarefoșnesc asupra mea stejari și fagi.