pacat originar – Versuri.pro

Richard Bach - Păcatul Originar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Păcatul originar este limitarea Sinelui. / Să nu o faci. →

Sorin Cerin - Pe Povârnișurile Conștiinței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Alunecând,
pe povârnișurile Conștiinței,
căzută în genunchii Greșelilor Creației,
care se închină,
la Icoana făcătoare de minuni a Disperării,
ce spală Timpul,
pe tălpile obosite ale Speranței Întunericului,
de a mai ucide,
noi Eternități de Clipe,
furate odată cu noi,
din Amintirile Viitorului,
unde eram Nemuritori alături de Iubire,
după chipul și asemănarea căreia,
ar fi dorit Dumnezeu,
să-și clădească Lumea,
dacă nu ar fi ratat amarnic,
lacul Păcatelor Originare,
de la masa de Joc a Absurdului,
care nu trebuiau să fie incluse,
în Predestinarea noastră.

Sorin Cerin - Frigul Spart de Topoarele Tăioase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aripi grele de Așteptări,
lovesc aerul Gândurilor,
ca să ne înalțe,
cât mai departe de noi înșine,
la răscrucea Cerurilor de Cuvinte,
ale căror înțelesuri,
fulgeră cu stropii de gheață,
ai Compromisurilor,
unor Rugăciuni stinghere,
ce acoperă Singurătatea,
care tremură în Frigul spart,
de topoarele tăioase,
ale Zilelor fără adăpost,
în care ne locuiesc Clipele,
primite în dar de la Destin,
pentru a duce mai departe,
corvoada unui Sânge,
pătat de Păcatul Originar,
al Deșertăciunii acestei Lumi,
înecate în Absurd.

Sorin Cerin - Râs Isteric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câtă pace să fi avut Dumnezeu în sufletul Său,
încât și-a dorit o creație,
cu atâtea răzbunări, păcate și patimi?.
Cât de mult trebuia să se fi plictisit,
dacă toate bisericile zilelor,
trebuiau ridicate cu suferință, deziluzii și sânge?.
Ce durere Să-L fi mânat,
de a ne da în cele din urmă,
până și râsul isteric de noi înșine,
atunci când privim la Păcatul Originar,
cum se ascunde în tiparele genelor noastre?

Federico Garcia Lorca - Initium

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Adam și Eva. / Șarpele / a spart oglinda / într-o mie de țândări, / ... →

Ted Hughes - Tragedia Mărului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În ziua a șaptea,
Când șarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: „Am inventat un joc nou.”.
Surprins, șarpele, și-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: „Vezi acest măr?”
Îl strivesc și, iată, cidru.”.
Șarpele a tras o înghițitură bună
Și s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut și a spus:” Fii Dumnezeul meu.”
Eva a băut și și-a desfăcut picioarele;.
Apoi, a chemat șarpele șpanchiu
Și s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga și i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beției, a încercat să se spânzure în livadă.
Șarpele a dat-o pe explicații, smiorcăindu-se ” Stai! Stai!”
Dar din cauza băuturii i se împleticea limba.
Eva a început să țipe: „Viol! Viol, „
Lovindu-l în cap.
De-acum, oriunde apare șarpele, ea strigă:
” Iată-l, iarăși vine! Ajutor! Vă rog, ajutor!”
Disperat, Adam sparge un scaun de propria căpățână,
Iar Dumnezeu spune: ” Sunt foarte mulțumit de povestea asta”.
Și toate se duc dracului.