Octavio Paz – Ascultă-Mă Aidoma Celui Ce Ascultă Ploaia
Ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia,nici atentă, nici gânditoare,pași plutind, plouă mărunt,apă devenind aer,aer devenind timp,ziua încă nu s-a sfârșit,noaptea nu a sosit încă,nălucirile cețiiașteaptă după colț,fantasmele timpuluila cotitura acestei așteptări,ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia.Fără să mă auzi, auzind ceea ce spuncu ochii deschiși spre suflet,adormită cu toate cele cinci simțuri treze,plouă, pași imperceptibili, murmur de … Citește mai mult