ortodox – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Când Se Lasă Alene Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când se lasă-alene seara
Mă rog la Sfânta Varvara,
Mă rog din sufletul meu
Și la Bunul Dumnezeu
Pe mineri să-i ocrotească
Și de rele să-i ferească,
Și de rele să-i ferească
Și cu toți să se unească.
Că minerii nu sunt răi,
Sunt și ei copiii Tăi,
Poartă toți o stâncă-n spate
Și trudesc din zi în noapte
Sub pământuri, jos în mină
Fără soare și lumină.
Mai Fă, Doamne, o minune,
Cum ai făcut multe-n lume,
Toți minerii de la Motru,
De pe Jiu și de pe Lotru,
Din Bălan, Tulcea și Rodna
Din Banat la Târgul Ocna
Să fie frate cu frate
Să se-nfrățească în toate,
Că nimic nu e mai sfânt
Ca frăția pe pământ.

Tristan Tzara - Soră de Caritate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Soră de caritate ești bună și te rogi la icoană,
Spune pentru mine o rugăciune.
E rău să fii bolnav și e toamnă,
Îngrijește-mă bine pentru că iubita care vine la spital.
Cu prăjituri și vorbe bune, mă așteaptă
Și-a pregătit pentru mine flori acasă, pe masă.
O, sunt slab și sunt Isus,
Inima se ridică sus, și citesc o carte înțeleaptă.
Soră de caritate,
Iubita pe care o vezi și care e atât de frumoasă, mi-a spus
Că ești bună și că o să te cheme la noi acasă.
Eu o să cânt la pian, o să citesc poezii și o să-ți spun să mai vii.
Sunt sărac (e-adevărat!) și tac pentru că doctorul nu-mi dă voie să vorbesc,
Dar când o să mă însănătoșesc, o să-ți dau flori și o să te iubesc.
(Nu-i așa că mă asculți.) Sunt creștinul ortodox,
Stau în pat și mă întreb dacă afară e timp frumos.
Durerea mea e așezată în rânduri,
Despărțite în imagini ce-or să fie și în gânduri.
Noaptea asta dacă o să fie tot ca ieri,
O să plâng încet în pernă, și o să mor poate, și o să am dureri.
O nocturnă se termină în natură ca o pasăre cântând,
Și Hamlet din sufletul meu tremură că-i frig și vânt.

Haarp Cord - Curaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îți trebuie curaj să trăiești complet.
Concret nu poți să fii drept în cabaret.
Nu poți fi leneș ca atlet.
Dar peste toate nu poți fi perfect.
Însă îți este peste toate să îmi accepți și cel mai mic defect.
Și duci un nesfârșit război în intelect.
Atâta doar că armele tale nu au nici cel mai mic efect.
Și te pierzi vegetând și decedezi cercetând.
Realități care se schimbă și dispar pe rând.
Dar ignori adevăruri, reduci volumul conștiinței.
Dai tare televizorul, observi absurdul științei.
Nu fi doar căpușă, intră în joc nu sta pe tușă.
Nu bate pasul pe loc gen boc, breloc sau păpușă.
Că nimeni nu știe cât timp ți se va da.
Nici eu nici mata nici baba Rada de pe strada ta.
Deci nici nu fi o slugă prin viață până când vine doamna.
Cu gluga din ceață.
Teama subjugă și îngheață.
Și tu să ai grijă să arzi că ne trebuie oameni calzi.
Mai ales în ziua de azi cu necaz după necaz.
Tre’ să trudești și să înveți can’ rătăcești tre’ să accepți.
Când greșești să regreți, când te căiești să te îndrepți.

Refren:
De când eram puști, am avut curaju.
Să caut adevăru să elimin tot miraju.
Am oprit picaju l-am găsit pe Hristos.
Și m-am întors la dreapta credinței de ortodocși x2.

Zici că nu există Dumnezeu și totu-i permis.
Percepi libertatea fix ca un raton daltonist.
Susții că iarba nu e drog și provoacă dependență.
Ți-o spune un drogat notoriu cu experiență.
În esență tu zici de Biblie că-s mituri.
Cu toate că n-ai citit nimic din ea vorbești nimicuri.
Guvernul mondial vrea să ne pună în frunte de cipuri.
Îți trebuie curaj să fii serios nu fi ambiguu.
Rimele-s primele, prinde-le, simte-le.
Cuvintele cu litere, cu mesaj pe vers și tehnice.
Poa’ să te împiedice, că ai picioare metrice.
Ia-ți ghete ortopedice, petice.
Psihedele fonetice.

Refren:
De când eram puști, am avut curaju.
Să caut adevăru să elimin tot miraju.
Am oprit picaju l-am găsit pe Hristos.
Și m-am întors la dreapta credinței de ortodocși.

Nyx - Două Vorbe… Poate Trei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Intro]
Salut din nou, lume…
Bă! Ce tare-i instrumentarul ăsta!
Am compus iarăși un cântecel,
Unora s-ar putea să nu le placă… s-ar putea să mă înjure,
Dar asta este… nu contează…
Și sună cam așa…
Ia, fiți atenți!
Bine v-am găsit, sunt Nyx – și-o dau pe beat,
Să vă-ncânt urechile, așa cum v-am obișnuit,
Astăzi vreau să vă cânt despre existența omului,
Fiindcă ea s-aseamănă cu viața simplă a pomului.
Pomul reprezintă viața, și apa este credința
Cu care trebuie hrănită în mod repetat ființa,
Fiindcă dacă nu e apă în jur, totul piere și moare
Și uite așa se naște încă-un ateu mândru sub Soare.
Ai cărui scop teribil, oribil și foarte meschin
Este să ne otrăvească neamul nostru de creștin,
Răspândind mesaj eretic despre ură, răutate…
Mai pe scurt, te pune să semnezi singur contractul de moarte.
Fiindcă unde Dumnezeu nu este, nu este nici viața,
Degeaba predici tu teorii cu a ta minte creață,
Și vrei să ne bagi în ceață cu tot felul de minciuni,
Una dintre ele ar fi aceea că nu există minuni.
Neamul nostru românesc e ortodox din rădăcini,
Dar la baza lui se-ntâmplă să mai crească niște spini,
Din al cărui fluier se-aude un sunet păgân
Și uite-așa se naște un viitor trădător român.
Vrei dovezi concrete, cum că există Dumnezeu,
Dar tu ești așa de chior, nu prea te uiți în jurul tău,
Oxigenul crezi că există chiar dacă nu îl vezi,
Cam așa și este și cu Dumnezeu, trebuie doar să crezi.
Doar dacă îți deschizi inima, așa îl poți vedea,
Nu poți bate din palme și să-i ceri să apară în fața ta,
Dacă ai pierdut pe cineva sau poate chiar pe toți,
Nu da vina pe Dumnezeu fiindcă ai tăi dragi sunt morți.
Te testează să vadă dacă tu crezi cu inima,
Nu cu simpla vorbă pe care gura ta o zicea,
Sunt alții care au pierdut tot, casa, familie, masa,
Viața lor dintr-una roz a devenit chiar furtunoasă.
Diavolul spunea: ”Hai zi-o! Blesteamă pe Tatăl tău!
Neagă-i existența și vin-o pe veci în iadul meu! ”
Dar, cu inima zâmbind, ai zis: „Dumnezeu a dat, n-a luat,
Fie-n veci și pururi numele Lui binecuvântat.
Dracul când aude asta, țipă, urlă, face spume…
Văzând că încă există credința pe această lume,
N-oi fi eu vreun mare creștin ca să stau să-ți predic ție,
Cânt acum despre lucruri ce le observ și nu-mi plac mie.
Cum ar fi că, dacă ar fi existat bunul Dumnezeu,
Nu mai există suferință pe lumea asta și zău,
Suferința și durerea vor exista în continuare,
Fiindcă omul se abate mereu de la acea cărare,
Pavată cu greutăți care te duc spre Dumnezeu,
Ți-am mai zis odată, „Fă bine și așteaptă numai rău”,
Par povești nemuritoare ce te duc spre banal,
Dar tu uiți că orice ceas are și-un ceasornicar.
Dacă tu crezi că omul provine din maimuță, frate, zău,
Ce pot să zic, fiecare acum cu neamul său,
Omul este din pământ și în pământ se va întoarce
Și jur că lucrul acesta pe tine nu prea te satisface.
Prin mesajul piesei ăsteia vreau să te fac să înțelegi
Că toate lucrurile sfinte pe care tu încă le negi,
Există dintotdeauna și vor exista în continuare
Atât timp cât tu trăiești, respiri sub același soare.
Yo! …

Adrian Păunescu - În Veci Ortodocși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De mic sunt ortodox, ca toți ai mei,
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserica străbună.
Și m-am opus căderii în neant
și celor care dărâmau altare,
și clopote-n Ardeal am construit,
și calendare pentru fiecare.
Și „Noul Testament de la Bălgrad”
eu l-am crezut aducător de leacuri
și m-am zbătut ca să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.
Și-am fost convins că niciun leninism
credința ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.
Dar dintr-o dată ce mi-e dat să simt?
A început la București să crească
un demonism bogat și indecent,
ce-amenință credința strămoșească.
Nevolnicii lovesc pe ortodocși,
îi tot mânjesc și culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolșevism,
îi umplu de lehamite și groază.
E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ
ca să ne cumpere Ortodoxia.
Noi nu putem să devenim mormoni
sau altceva, conform unei rețete,
noi suntem ortodocși definitiv,
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.
Eu n-am crezut ca, într-o zi, s-aud,
această făr’delege epocală:
„Ortodoxia naște comunism! ”,
deci, să fugim de ea ca de o boală.
Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanți,
să ne retragem din Ortodoxie.
Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocși,
cu leagăne, cu vieți și cu morminte.
Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mama în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.
Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credința însăși în pericol,
îi salutăm pe ceilalți frați creștini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.
Și îi iubim pe toți acești creștini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă și iubesc,
pe credincioșii turlei ortodoxe.
Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.
Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzații se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de biserica străbună.
Și dă-ne dreptul de-a ne apăra,
chiar dacă de la frați asediul vine,
permite-ne să fim în veci creștini,
ca ortodocși, urmându-Te pe Tine.