Orion – Versuri.pro

Dan Botta - O Amforă Sabină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea: arhaic și limpede pământ,
Septentrionul palid și
Orion, la vânt senină, liniștită de visuri floare albă.
Galere duc, e aur, heraldică fereastră,
Egee cu safirul de indolentă seară: e-Arhipelagul thracic?
Ori poate tu, o clară
Minerva cu
Ideea în flacăra albastră.

René Char - Albastrul Acesta Nu-i Al Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Orion
către Taur.
Eram în minutul celei de pe urmă deosebiri. A trebuit să repatriem cuțitul. Și roșul, ca de carne, analogic.
Puțini vor fi știut să privească pământul pe care trăiau și să-l tutuiască plecându-și ochii. Pământ de uitare, pământ apropiat, de care te-ndrăgostești cu spaimă. Iar spaima a trecut.
Fiecăruia ceasornicul său de nisip ca să termine cu ceasornicul de nisip. Să continui să șiroiești în orbire.
Cel care va elibera mesajul n-o să aibă identitate. Nu va asupri.
Să modelăm în apocalipsă, nu asta facem în fiece noapte pe-un chip îndârjit să moară?
O unealtă căreia mâna noastră lipsită de memorie i-ar descoperi în fiecare clipă avantajul n-ar îmbătrâni, ar păstra neştirbită mâna.
Atunci au dispărut în ceață bărbații cu sacul mic.

Geo Bogza - Orion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Orion.
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la Capricorn
Atât de pură și elegantă fregata,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fin.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
Și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
Înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
Și toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Asa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.