Daniel Vişan-Dimitriu – Oricum
O frunză ascultă cum, jos,Privind-o cu ochi de mormânt,Pământul șoptește duios:– Te vreau și pe tine-n veșmânt!.– Ai vrea, tu, dar pune-ți în cuiȘi pofta, și ochii, și tot,Că nu-s eu chiar a nimănui,Ori petic la țol de netot!.Eu-s frunză de neam, de stejar,Iubită de Soare și Vânt,Iar Soarta mi-a spus c-am un dar:Să nu … Citește mai mult