Orfelinat – Versuri.pro

C. O. D - Aripi de Smoală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un absent abis, stins și în iad reaprins
Cuprins de flăcări și țipete
Singur a decis să îmbrățișeze neființa
Apoi s-o schițeze
Trăia în basm ca un prinț ce caută prințese
Avea 6 ani, bântuia în orfelinat până târziu
Îi știu povestea, așa că am decis să o scriu
Focul i-a furat toată familia, apoi toată tinerețea.
Prometeu al pieirii, încă se joacă cu blândețea
Frumusețea o descria prin absența iubirii
Cu cele 12 porți deschise, labirintul firii
Țesea din cărbune chipul surorii sale
Apoi blestema destinul și apoi sentimentul moare
Dar într-o zi apare o fată cu părul albastru
Ce-l salută, dar el nu vrea să-i audă glasul
A insistat să-l cunoască, îl privea oră de oră
Și-a semnat greșeala când i-a cerut să-i fie soră
A refuzat, însă orbit de regrete
Nu și-a dat seama, că el singur și-a semnat greșala
A doua zi aflând că fata a fost adoptată
A jurat plângând că nu o să se schimbe niciodată
Timpul a trecut cu greu zece ani mai târziu
Devenise olimpic pe țară, atât de bine știu
Că nu adora școala, nici nu vroia vreo scuză
Lipsa banilor l-a împins să tragă pentru bursă
Damele îl adorau, însă el și-a ținut jurământul
Până într-o după-amiază
Când și-a încălcat cuvântul
Simțind o voce veche, credea că inima îl minte
Și-a rămas paralizat auzind: „mă mai ții minte?”
Da, era ea, uneori lumea e atât de mică
Și astfel paradisul schițat perfect
Se complică
Ea zâmbea sincer doar în prezența lui
În noua casă era motivul de batjocură al orcui
Trupul ei un tablou ornat cu cicatrici adânci
El și-a dat seama de asta iar atunci
Abandonând școala, a fugit cu fata în alt oraș
Un strat de conștiință, dar nu mai era un laș
Au trecut peste greutăți materiale
Și uite acum, toată amăgirea
A fost uitată și prefăcută în scrum
Stăteau cu chirie, el și-a găsit
Un loc de muncă stabil
Dintr-o dată flori frumoase au crescut în cimitir
Timpul a trecut încet, ei se înțelegeau perfect
Acum amarul jocului de foc s-a prefăcut în zâmbet
Era seara de Crăciun, ea îl aștepta în centru
El se grăbea să o vadă
Ținea la piept buchetul
Însă destinul este un joc cu două fețe
Mult prea inerent, când a ajuns fata noastră
Murise în accident.
Astfel pe 25 decembrie noaptea prin ceață și ger
Pe scările centrale plânge un înger (yo)
Și încă plânge
Vorbesc cu el de fiecare dată în fiecare an (yo)
Abia aștept să te revăd

Solo feat Rebelusha - Pierdut De Mic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie

Strofa I
Să-mi introduc strofa direct
Cu subiectul piesei
Despre un conținut
Ce tinde să iasă
Din gura presei
Despre limita mesei
Și frecvența săptămânală
Copii abandonați
Copii crescuți pe stradă
Ce viață amară
Mulți se laudă că au crescut pe stradă
E problema lor
Dar nu pot striga mama tata
Când au nevoie de ajutor
Dar mulți sunt abandonați pe stradă
Mulți sunt refuzați
Mulți înfometați
Și mulți nu au unde fi cazați
Nu-și merită soarta
Mă doare să văd cum se zbate
Mă doare să văd cum mulți
Își petrec copilăria prin orfelinate
De ce nu au toți părinți
De ce? Hai zi de ce?
De ce copiii își varsă lacrimi
Și părinții trec cu zâmbete
Și de mult n-a mai zâmbit
Acum stă la cerșit
La colț de stradă stă jos
Cu hainele rupte învelit
E cumplit și nu văd rostul
Copii fără speranță
Oare de ce trebuie să ducă
O așa viață

Strofa II [Rebelusha]
Asta nu-i o glumă
E o realitate
Că mulți copii
Sunt abandonați în orfelinate
Rămân fără părinți de mici
Doar cu o speranță
Doar unii din ei
Ajung ceva în viață
Dumnezeu știe
Că ei nu au nicio vină
Neînțelegerile părintești sunt de vină
Nu ei sunt
Cei care au cerut să vină pe această lume
Singura lor dorință
E să ajungă undeva
Să aibă un nume
Mulți avem avem de toate
Da de fapt
Hai să ne uităm și în spatele nostru un pic
Vă e gândul departe
Și de la o identitate
E trist ce îți spun frate
Dar mai trist e că oamenii nu au suflet
Și nici sentimente
Gândiți-vă și voi puțin
La aceste momente

Nane - Nimeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Sigur nu-i așa pe dedesubt,
Nu-i cum vrea să fie,
Cere-i albumul de amintiri și privește o fotografie,
De exemplu, când era în al șaptelea an din viață,
Nu-l vedeai trist în fiecare poză trecând în ceață,
Zâmbea fals în poze și avea zâmbetul forțat,
Și nimeni nu știe de ce zâmbea fals, cu adevărat.
Poza-i făcută pe vremea când stătea în orfelinat,
Primea de mâncat cu porția și zilnic era molestat,
N-a spus nimănui.
Aștepta în tăcere să fie înfiat,
A venit și ziua aia în care s-a bucurat că a scăpat,
Vedea totul roz, a zis că visul urât s-a terminat,
Acum avea camera lui și dormea singur în pat,
Gata coșmarul… Nu!
Total eronat,
Era respins de ceilalți copii,
Ca un CD stricat,
Din prima zi etichetat orfan sau copil înfiat,
A realizat c-ar vrea înapoi la orfelinat, de fapt.

Refren:
Nimeni nu-l ascultă
Și nimeni nu-l bagă-n seamă,
Nimeni nu-l încurajează atunci când îi e teamă,
Nimeni nu-ntreabă de el
Și nimănui nu-i pasă
Dacă e-n camera lui sau a fugit de-acasă?
Ar vrea cu orice preț să-și intimideze adversarul,
Îmbrăcându-se larg, înjurând și aruncând cu zarul,
Da’ pe cine prostește el?
Lumea știe cum e, de fapt!
Doar un puștan teribilist, confuz și speriat.

Strofa 2:
A trecut vremea, a-mplinit 12 ani,
Ce bucurie!
Pe dracu’! Ăsta nu-i mediul în care ar vrea el să fie.
E ziua lui, stă într-un cartier destul de sărăcăcios,
Nici un la mulți ani aici,
Nimeni nu-i vorbește frumos!
Mergând spre magazin să-și cumpere de mâncare,
Să cheltuie banii primiți de la tacsu’ de aniversare,
Trece pe lângă scări de bloc unde se-adună golanii,
Care-au pus ochii pe ei și vor să-i fure banii,
Cu privirea-n față și pași mărunți,
E convins c-o să scape,
Dar golanii sunt geană pe el și gata să-l scape,
Mărește pasul și aruncă o privire-n spate speriat,
Seamănă cu-nceputul unei bătăi primite-n orfelinat,
I-au spart gura și sângerând a scos banii din buzunar,
Orfelinatul i se părea greu,
Dar strada, un coșmar:
De ziua lui, bătut și cu banii furați,
A jurat că banii lui vor fi recuperați!

REFREN:–

Ce schimbare, a crescut!
Ia uite cât s-a făcut,
Mă, nu mai e băiatul pe care-l știai de mult,
Nu mai salută cu „ceao”,
Acum pune pumnul în piept!
Ia o gură de aer în plămâni și spune: RESPECT!
E schimbat: de la blugi de pe piață și căciuli cu moț,
A trecut la blugi cu turu-n pământ,
Ce-atârnă sub chiloți,
Dar degeaba, hainele lui largi nu sperie pe nimeni
Și ia și capace când imită gangsetrii din filme,
Nu-i bine deloc,
Speră să se schimbe când o să crească,
Are cuțitul la el, da’ îi e frică să îl folosească,
Nu s-a schimbat,
Dacă te uiți atent e tot același,
În oglindă se crede dur, dar pe stradă e doar un laș,
De când se știe a stat pe lângă derbedei,
Deși n-a fost niciodată unul dintre ei,
Acum știe că nu mai e vis când zilnic se umilește,
Zilnic primește lovituri,
Dar nu se mai trezește!!

REFREN:–

Aurel Dumitrașcu - Feeling

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Seară de seară, copilașii de la orfelinat
fură trompete și aleargă la mine. Cu Dizzie, cu Charlie,
cu tot neamul lor prihănit în oglinzi.
Întâi ne privim, întâi probăm același frac. Plângem.
Prin odaie, aceleași negre lalele, aceleași codobaturi
încâlcite în perdele grele; aceleași vânătăi – continuă
cucul de plumb legănându-se în ceriu.
Începem. Cu Dizzie, cu Charlie, cu tot neamul lor
prihănit în oglinzi. Be bop slow feeling. Vânt roșu
face noduri prin razele vineții. Și chiar în grădină,
seară de seară, ei se puteau aduna.
Pe pleoape mici, picături se zbat și se-nchină. O dulce
poveste. Seară de seară, copilașii de la orfelinat
fură trompete și aleargă la mine.