Nicolae Ţaţomir – Orchestra Mută
E flautul de ceară şi tobele-s de pluş;De pâslă-s contrabasul, viola şi oboiul.Viorile-şi înfundă în catifele boiulCând struna de mătase tresare sub arcuş.Şi totuşi peste-orchestră aceleaşi gesturi viiPlutesc ondulatorii sau gotice-n fiorulVibraţiei ce-mbracă în negru dirijorulÎmpuns mereu de acul baghetei argintii.Auditoriu-n sală aplaudă floralDin gingaşe petale, cerându-i cu sfialăOrchestrei să biseze tăcerea magistralăExecutată molto vivace … Citește mai mult