orbii

Privirea moartă, pironită-n prag,Beți de întuneric, clătinând bezne,Gârbovi se urnesc, rupți de glezne,Moș după moș, toiag după toiag.Cu capul în noapte, cu părul rar, zăpadă,Câte unul, împleticit de-o cioată,Începe a lovi vântul. Cu bâțu-n mâini înoatăȘi cade ca o zdreanță cel zdrențăros, grămadă.Și nimeni nu se-oprește, pe cel căzut să-l scoale,Pentru o para, pe alocuri, … Citește mai mult