oras decazut – Versuri.pro

Ion Caraion - Mahalale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prin orașul acela trec paiațe
seara cu pecinginea-n broboadă,
nu-i nici un blockhaus, merg pe mână
cerurile, ca vitele, pe stradă.
Pe la ceasul amurgului, hamalii
duc uzinele-n cărbunii de pe ei,
cartierele-i înghit pe câte unul
și-i primesc la geamuri cu femei.
Tristele muieri i-așteaptă acasă-n
ochii lor ce nu știu tinerețea
(ca-n odăi ucise de nămoluri)
li se văd plămânilor tinerețea.
E-o harababură, e un bâlci –
pe aici copiii beau alcool,
fetele gem noaptea lângă șanțuri
cu inelul pântecului gol.
Prin orașul acela uneori
se aprind lumini, – cântec sfârșit –
printre curți murdare cade toamna
spânzurată-n țambre c-un bandit.
Plouă cenușiu prin felinare
-plante-ncolăcite, făr-aripă –
după hanuri mucede, întruna
sânurile se pupă, șoldurile țipă.
Pruncii cresc din beznă și unsoare,
caii-au dus otravă-n șold și ură.
Șchiopătând, cu sufletul la gură
turme largi se scurg spre abatoare.
Câteodată taie, anotimpul
păsări mari, când pleacă mai departe;
plictiseala zgarie-năuntru
boală-n tine scuipă, râcâie în carte.
Prin orașul acela vin țăranii
câteodată, inși de cărămidă,
undeva se-njunghe dimineața,
viața curge: rană schizoidă.

Ion Caraion - Cangrena

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,
oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,
orașul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit
mai înainte de cuvântul sfârșit.
Oraș în care e-o graniță care se târăște pe brânci, care fură
cu tăcerea tăiată, cu noaptea la gură
orașul prin care n-am mai fost, oraș în care murim
fără parabola intrării în Ierusalim.
Oraș cu heleștaie, cu sanatorii, cu depărtare
orașul-protestare..
Nici luna, nici câmpul, nici râul
nu-și tremură grâul
prin tine
oraș-pământ, oraș-plictiseală, oraș-mărăcine
cu liniștea ruptă, cu disperare, cu câini
împotmolit de cicatrice pe mâini
Atât:
cenușiu, moarte, urât,
sârme, opac..
– Și mâine dimineață – descompuși – pornirăm, iarăși, la
atac..

Vladimir Maiakovski - Dimineața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ploaia-ncruntată privește cruciș.
Iar după
grilaj-
sumar anturaj-
ale firelor de fier
perine.
Și pe
ele
se sprijină lejer
picioarele
răsăritelor stele.
Dar pieirea
felinarelor,
țărilor
în coroane de gaz lampant
pentru ochi
făcu mai dureros
buchetul prostituatelor cu mers clătinat
ce înde ele nu-și ascund
gând dușmănos.
Și e sinistru-n
glumița lui
înțepătorul râset beteag-
din galbene roze
otrăvitoare
se răspândi-crescu-n
zig-zag.
Să urmărească
larmă
și dramă
plăcut i-i ochiului:
sclav crucilor
indiferent-tihnit-suferind,
coșciugele
sordidelor lupanare
zorii le-aruncă-n glastră
cu flăcări mistuitoare.