Ontario – Versuri.pro

Margaret Atwood - O Noapte în Muzeul Regal Din Ontario

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cine m-a-ncuiat
în acest creier de piatră
scornit de mână de om
şi-n care vremuitul
stâlp scrijilat cu totemice embleme
întinde un deget tocit
către domul
de mozaic bizantin.
Pe sub această-mpodobită
tigvă aurie rătăcesc
printre cioburi de zei, printre monede fără luciu,
printre gesturi îmbălsămate
rânduite cronologic,
uitându-mă să văd unde scrie ieşire.
ci în pofida diagramelor
de la fiece colţ, vopsite
în roşu: eşti aici
labirintul mă ţine
învârtindu-mă-n jurul
bufetului, toaletelor,
o serpentină prin marmură
Grecia şi Roma, caii de
bronz ai Chinei.
apoi prin faţa măştilor sculptate, de lemn şi blană
către cinci indieni mulaţi în ghips
care-ntr-o vitrină
stau pâlc lângă-un foc prăfuit.
iar mai încolo, dăm piept cu
un schelet de copil conservat
în aerul pustiu, ghemuit
lângă o oală de lut şi câteva mărgele.
Am ajuns îmi spun destul
de departe să ne oprim aici vă rog
e prea de-ajuns,
dar perversul muzeu, coridor după
coridor, o neghioabă
voce hurducată de-un
buton apăsat, îşi repetă-amintirile.
şi-s târât pân-la capătul
puterilor minţii, huiet de
ţintirim, şi-s pierdut printre mastodonţi
ori mai departe: o scoică
fosilă, apoi.
mostre de roci
şi minerale, până şi colosalii
colţi descrescând ca
nişte vârfuri de ac în
mormanele de gunoi astral
fluorescent luminate
ale geologiei.

Eugenio Montale - Iris

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când dintr-o dată Sân Martin își surpă
tăciunii ațâțându-i într-un întunecos
cuptor de prin Ontario,
trosnet de verde con de pin în spuză
sau aburul unei fierturi de mac
și Chipu-nsângerat peste sudariul
ce mă desparte de tine;.
aceasta și-altele puține (de puțin
e-un semn de-al tău, un clipit, ‘n-astă luptă
ce împinge-ntr-un osuar, la zid
cu spatele, unde zefir ceresc,
curmali și berze-ntr-un picior nu-nchid
vederea-atroce sărmanului
Nestorian rătăcit;.
din tine-I tot ce-mi vine-n naufragiul
neamului meu, al tău, acum când foc
de ger aduce-n amintire solul
care-I al tău și tu nu l-ai văzut;
mătănii nu am altele în mână,
nici altă flacără, doar asta de rășini
și barca te-a cuprins.

Walt Whitman - Pe Țărmul Albastrului Ontario - 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe țărmul albastrului Ontario,
Cum meditam la zilele războiului și la pacea
reîntoarsă printre noi și la morții ce
nu se mai reîntorc,
O uriașă și superbă Fantomă m-a oprit, privindu-mă
aspru în față:
Cântă-mi – spuse ea – poemul ce izbucnește din
sufletul Americii, cântă-mi imnul victoriei,
Fă să răsune marșurile libertății, marșuri tot mai
puternice,
Și cântă-mi, înainte de plecare, cântul suferințelor
Democrației.
(Democrația, sortită izbânzii, împresurată de surâsul
mieros de pe buza vânzării,
Azi față-n față cu moartea și trădarea la fiecare pas.)