Charles Baudelaire - Omul și Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Om liber, totdeauna iubi-vei vasta mare!
Ea este-a ta oglindă; tot sufletul ți-l vezi
În infinitul luciu al undelor ei verzi,
Căci ai și tu abisuri nu mai puțin amare.
O-mbrățișezi cu ochii și brațele, răpit,
Ca-n propria-ți icoană îți place să te-afunzi,
Și-a inimii rumoare încerci să ți-o ascunzi
În plânsul ei teribil, sălbatic, ne-mblânzit.
Voi sunteți amândoi discreți, întunecoși:
Cine-a pătruns, om tainic, imensa-ți adâncime?
Cine-ți cunoaște, mare, comorile intime?
Așa de bine-ascundeți misterele, geloși!.
Și totuși secoli, iată, s-au scurs nenumărați
De când voi fără milă și crunt vă războiți,
Atât de mult măcelul și moartea le iubiți,
Dușmani pe veșnicie, o, frați neîmpăcați!

Charles Baudelaire - Bărbatul și Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bărbatul și marea.
Charles Baudelaire.
Întotdeauna voi iubi marea și bărbatul liber! pentru că marea este oglinda lui; bărbatul proiectează în unduirea infinită a valului sufletul său și spiritul său este un abis nu mai puțin amărui. Bucură-te de reflecția imaginilor tale; îmbrățișeaz-o cu ochii și sărut-o cu brațele și uneori cu inima căci inima mării este prizoniera vocii tale, acea rumoare ca o tânguire sălbatică și nespusă.
Amândoi sunteți pustii și întunecați: bărbate, nimeni nu a atins niciodată umbrele străfundurilor tale; doar marea știa comorile tale secrete și tainele tale cele mai intime, era atât de geloasă pe toate ale tale neștiute că a devenit una cu tine. Dar de secole infinite lupta fără căință sau timp pentru tine, dragostea ei albastră era atât de mare, o luptă pe viață și pe moarte, o, războinici neconteniți, o, frați implacabili!.
La 31 august 1867, se naște, Charles Baudelaire, poet și scriitor francez, cel mai important al secolului al XIX-lea, exponent al simbolismului și anticipator al decadenței. Cea mai mare operă a sa este „Florile întunericului”, o colecție de versuri cu teme romantice târzii, precum moartea, dragostea și tăcerea religioasă, care ajung să șocheze cu gustul groazei, simțul păcatului și satanismul.
Il 31 agosto 1867 ci lasciava Charles Baudelaire, poeta e scrittore francese tra i più importanti del XIX secolo, esponente del simbolismo e anticipatore del decadentismo.
La sua opera maggiore è “I fiori del male”, una raccolta di liriche dove temi tardo-romantici come la morte, l’amore e lo slancio religioso vengono estremizzati col gusto dell’orrore, il senso del peccato e il satanismo. Con la bellezza del male che mina e pervade la società di metà ‘800.
L’uomo e il mare.
Sempre il mare, uomo libero, amerai!
perché il mare è il tuo specchio; tu contempli
nell’infinito svolgersi dell’onda
l’anima tua, e un abisso è il tuo spirito
non meno amaro. Godi nel tuffarti
in seno alla tua immagine; l’abbracci
con gli occhi e con le braccia, e a volte il cuore
si distrae dal tuo suono al suon di questo
selvaggio ed indomabile lamento.
Discreti e tenebrosi ambedue siete:
uomo, nessuno ha mai sondato il fondo
dei tuoi abissi; nessuno ha conosciuto,
mare, le tue più intime ricchezze,
tanto gelosi siete d’ogni vostro
segreto. Ma da secoli infiniti
senza rimorso né pietà lottate
fra voi, talmente grande è il vostro amore
per la strage e la morte, o lottatori
eterni, o implacabili fratelli!

omul si marea – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Omul și Marea

Charles Baudelaire - Bărbatul și Marea