omul frumos

Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină,Și simțul ce ca șerpe spre rele îl înclină,Supus, loial și drept;Vârtutea-atunci măreață răsare ca și-o floare,De brumă neatinsă la rumena-i coloareÎn fragedul lui piept!.Pe fruntea lui senină dreptatea străluceșteÎntocma ca și-un soare pe sferă când pășeșteDe nori neturburat;E crimă, se retrage, e silă, se ferește,E negură, o … Citește mai mult