Versuri corectate și adnotate
Privesc o semuire de om în discul lunii,Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii,Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, – o mască,Dar după ironia acestei măști s-ascundeCea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească;Și totuși chipul ăsta … Citește mai mult
Înserează veghea ochilor mei.Îmbrăţişarea sporeşte dureroasă lumina-nsoţităde cuvânt unde prima propoziţietemător încolţeşte sunetul eiîncrescut în tulburealapleoapelor mele.Norii ne refuză tunetul şi binecuvântareade stropi a vânturilor veghetoareiar soarele acesta se-ascunde pleşuvdupă fruntea înnourată a stelelor.Se-ntunecă, înaltă deja luna, iar omul din eae singuratic; din fire de păianjen îşi împleteştescară întru seară căci această noapteva fi noaptea … Citește mai mult