Leonid Dimov – Omnia Mutantur
Cum mai sărută lutul orbitele cu glanț,Iar giulgiul se preface-n gângănii spontaneeCând dincolo de rampă cisterne poartă: lanț,Lichide verzi prin cețuri spre destinații cheie.Desigur, stau cu gândul și visele de-a valmaÎm marea încăpere pierdută pe Saturn,Mi-am rânduit pe poliți plămânii, capul, palma,Deșurubate-n fine din ghipsul lor diurn.Nu-s fluturii albaștri pe pajiști așezați,Ci toamnă furișată, gălbuie, … Citește mai mult