Nicolae Labiș – Arthur Rimbaud
Scuture-și pe bulevarde capitala românească,Galbeni tei și suie-și slăvii inegal, semeț contur,Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți creascăEvocarea mea frățească, încălcit ștrengar, Arthur!.Cât de straniu sună astăzi imnurile foamei tale,Cât de nefirești soldații, galonații, verzi, „piu-piu”!Dar în țara ta-și mai târâie poverile carnaleHaita care-ai blestemat-o, amețită de rachiu.Plictisiți de băutură, răzvrătit numele … Citește mai mult