om rau – Versuri.pro

Cristian Pomohaci - A Fi Om Îi Lucru Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fi om îi lucru mare,
A și domn îi o-ntâmplare.
A fi om îi lucru mare,
A și domn îi o-ntâmplare
Că domn poate fi oricine,
Dară om cui îi stă bine, omule.
Să fii domn nu-i o mirare,
Să fii om îi lucru mare,
Să fii domn nu-i o mirare,
Să fii om îi lucru mare,
Să fii mare nu-i nimică,
Omenia te ridică, omule.
Omu’ hâd cu haine bune,
Îi ca grâul cu tăciune,
Omu’ hâd cu haine bune,
Îi ca grâul cu tăciune
Omu’ fain cu haine răle,
Tăt îi stă bine cu ele, omule.
Cine-i om de omenie,
Nu grăiește ce nu știe,
Cine-i om de omenie,
Nu grăiește ce nu știe,
Care-i om îl poți să-l știi,
Numa’ să prind-a grăi, omule.
Lume nu mă judeca, măi,
Pân’ ce mi-am trăit viața, măi
Lume nu mă judeca, măi,
Pân’ ce mi-am trăit viața, măi
Judecă-mă de-oi muri,
Când n-oi mai pute’ iubi, da omule.
Judece-mă Dumnezeu,
De-o fost bine, de-o fost rău, da omule.

Culita Sterp - Omul Care-i Pervers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Omule cu suflet bun,
Nu ești prost și nici nebun,
De acolo de unde dai,
Primești atunci când nu ai.
Omule cu suflet bun,
Nu ești prost și nici nebun,
De acolo de unde dai,
Primești atunci când nu ai.
Azi răsare soarele,
Și mâine vin ploile,
Așa e omul mereu,
Azi e bun și mâine-i rău.
Omul care-i pervers,
Va rămâne întotdeauna,
Tu vrei să-i dai doar un deget,
Și el ți-ar lua toată mâna.
Omule cu răutate,
Ce minte îngustă ai,
În loc să mă ții aproape,
Tu la o parte mă dai.
Omule cu suflet rău,
Tu nu știi de capul tău,
Îmi spui mereu vorbe dulci,
Și în prăpastie mă arunci.
Omule cu suflet rău,
Tu nu știi de capul tău,
Când sapi groapa altuia,
Tot tu o să cazi în ea.
Azi răsare soarele,
Și mâine vin ploile,
Așa e omul mereu,
Azi e bun și mâine-i rău.
Omul care-i pervers,
Va rămâne întotdeauna,
Tu vrei să-i dai doar un deget,
Și el ți-ar lua toată mâna.
Omule cu răutate,
Ce minte îngustă ai,
În loc să mă ții aproape,
Tu la o parte mă dai.
Omul care-i pervers,
Va rămâne întotdeauna,
Tu vrei să-i dai doar un deget,
Și el ți-ar lua toată mâna.
Omule cu răutate,
Ce minte îngustă ai,
În loc să mă ții aproape,
Tu la o parte mă dai.

Libelullah - Omul Cel Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Nici măcar nu știi ce-ți dorești cu-adevărat de la viață,
de când erai mic copil ți s-a spus „pune mâna-nvață”.
Erai mult prea mic să înțelegi ce zic adulții,
când te uitai la ei simțeai că priveai munții.
Ai început să crești, învățai cum merge lumea,
părinții mereu plecau la muncă lunea.
Credeai că te-abandonau, da’ seara mereu se-ntorceau,
aveai impresia că cu mintea ta se jucau.
Te-ai îndepărtat de prieteni și de tot,
deja erai clișeul clasic, sentimente de robot.
Și asta nu e tot, fix când ai ajuns la pubertate,
ți s-a dat mintea peste cap, voiai să te omori, drace.
Noroc că cineva te-a simțit și instant a venit,
și ți-a dat peste mână când la gât aveai un cuțit.
Nici nu ai idee cât de mult i-am mulțumit,
pentru existența sa și fapta de altruism.
Strofa 2:
Invidia e cel mai puternic compliment,
și-n același timp un indicator de succes.
Niciodată n-ai ciudă pe unu’ de sub tine,
dar pe ceilalți de deasupra vrei să-i aduci la deces.
Emoții în exces, așa te-aș descrie-n 3 cuvinte,
la cât de-al dracu’ ești, fuge-al bisericii părinte.
Ba, copile, tu n-ai minte? Ce dracu’ faci?
Repeți aceleași greșeli din ziua în care te naști.
Nu-ți mai bați capul când poți să-i bați direct pe ei,
îi arzi ca pe țigări, douăzeci pe zi.
Și când nu mai poți, de fapt, poți puțin mult mai mult,
te joci cu sufletele lor direct barbut.
Un eșec de om, doar cât ai vrea să fii tare?
vine unu’ zici că-i crivățu’, te dă jos din picioare.
Degeaba ai niște lucruri la care nici nu visai,
ai spus prea multe lucruri pe care nu le gândeai.
Strofa 3:
Regreți atâtea decizii ce nu le-ai făcut cu capu’,
rezolvarea lor e să te-mpuști să te duci dracu’.
Nici dracu’ nu te mai vrea, ai ajuns atât de piază rea,
ai pierdut cel mai de preț lucru: încrederea.
Acum e-n van, n-are rost să lamentezi,
comportamentul n-ai putut să ți-l temperezi.
Și acum plătești, da’ de unde? Buzunaru-i gol,
pe întreg Pământul ăsta tu nu mai ai niciun rol.
Și te simți nasol, încet începi să gândești,
și te îngrozești când realizezi,
păcatele tale și greutatea lor,
spectrul tău de culoare a devenit incolor.
Ai un gust fad în gură, asta da premieră,
e de la remușcări și nu de la droguri.
Ești conștient că ești omul cel rău,
și te întrebi de când dracu’ ai greșit drumul.
Strofa 4:
Forța de viață ți se scurge ca printr-o pipetă,
ești gata să îți bagi toți banii la ruletă,
și creierii tot acolo da-n moda rusească,
„lasă-l, mă, în pace, nu-i pasă ce-o să pățească”.
Vocile nu-ți dau pace, măcar nu mai ești singur,
toate evenimentele se repetă ca-ntr-un ciclu.
Viața ta nu-i decât un imens cerc vicios,
ar fi mai util dac-ai șterge cu ea pe jos.
Timpul e abstract și-l poți asemăna cu multe,
o stradă cu sens unic, o săgeată doar înainte.
Lumea vine, se uită, judecă, pleacă mai departe,
la final nimic special de notat în vreo carte.
Inima-ți e de zece ori mai rece ca gheața,
felu’ cum te-ai purtat ți-a-ndepărtat fiecare frate.
Pare rău să dau veștile proaste, ți-ai irosit viața,
la final nimic special de notat în vreo carte.

Kostas Varnalis - Anti-Dacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De poți să faci pe prostul când altul te repede –
Făcând-o pe deșteptul – și c-un cuvânt nu-l cerți;
De nu te-ncrezi în nimeni și nimeni nu te crede;
De-ți poți ierta păcatul, dar altora nu-l ierți;
De numai peste-o clipă un rău să-l împlinești
Și dacă minți mai tare când alții nu spun drept;
De-ți place în iubire cu ură să izbești
Și totuși îți pui masca de sfânt și de-nțelept;
De te târăști ca viermii și-n visuri nu-ți iei zborul
Și numai interesul îl sui la rang de țel;
De părăsești învinsul și treci cu-nvingătorul
Și-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
De rabzi să-ți afli scrisul și spusa, tălmăcite
Drept adevăr, să-nșele mulțimea oarbă și
Când vorbele și fapta în vânt ți-s risipite,
Tu dându-le la dracu, poți altele scorni;
De poți să faci într-una dintr-un câștig, o mie
Și patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ți plătești bănuțul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul găsești că-i drept și demn;
De poți să-ți storci și gândul și inima și nervii,
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi
Și sub nehotărâre plecându-te ca servii,
Când toți strigă: -nainte! doar tu să strigi: -napoi!;
Dacă stând în mulțime te-mpăunezi semeț,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic
Și pe dușmani sau prieteni, tratându-i cu dispreț,
Te faci că ții la dânșii dar îi înșeli amarnic;
Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău
Și-n umbra lui te liniști ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi pământul cu tot prisosul său;
Vei fi-ntre domni, întâiul, dar niciodată OM!

Ion Hristofor - Omul cu Suflet Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Omul bun cu suflet mare
Multă bucurie are
Și la lucru și la joc
Are spor și mult noroc mai mândra mea

C-așa-o lăsat Dumnezeu
Un om bun și altu-i rău
Unu-i bun și de omenie
Altu-i plin de dușmănie

Omule cu suflet rău
Tu nu-l știi pe Dumnezeu
Unde-i merge orice-ai face
Nu ai liniște nici pace lumea mea

C-așa-o lăsat Dumnezeu
Un om bun și altul rău
Unu-i bun și de omenie
Altu-i plin de dușmănie

Omul care-i om se știe
Are multă omenie
Și cel care-l dușmănesc
Nici nu știu ce mult greșesc mai lumea mea

C-așa-o lăsat Dumnezeu
Un om bun și altul rău
Unu-i bun și de omenie
Altu-i plin de dușmănie

Omule cu gânduri rele
N-ai s-ajungi nici când la stele
Furia și dușmănia
Îți omoară omenia omule

C-așa-o lăsat Dumnezeu
Un om bun și altul rău
Unu-i bun și de omenie
Altu-i plin de dușmănie

Omul bun cu suflet mare

C-așa-o lăsat Dumnezeu
Un om bun și altul rău

Veta Biriş - Omule, Nu Mai Fi Rău!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am și eu dușmanii mei
Și nu vreau să știu de ei,
I-am cântat, i-am omenit,
Dar de rău tot m-or vorbit.
Dar eu din sufletul meu
Nu le doresc niciun rău,
Și le doresc numai bine,
Poate-or mai uita de mine.
Așa-i lumea dușmănoasă
Să te bucuri nu te lasă,
Că de ai te dușmănește,
Și de n-ai te povestește.
Dar să nu gândească nime’
Că faci rău și primești bine,
Ardă-i-ar focul dușmani,
Parc-ar fi plătiți cu bani.
Refren:
Omule, nu mai fi rău
Că te bate Dumnezeu,
Doamne, câtă răutate,
Parcă toate-s pe gătate.