om obosit

Pe ogoare niște țărani sobri,tăcuți, pornesc spre acasă.Zăcând laolaltă: râul și eu,sub inimă, cu iarbă moale întinsă.Râul e lin, rostogolind un calm imens,grija și povara-n mine, rouă ajunse;nici bărbat, copil, ungur, nici frate,doar un om obosit e aici, întinzându-se.Amurgul pacea o împarte,o felie-s din pâinea ei caldă,se odihnește și cerul, pe Mureșși pe fruntea mea, … Citește mai mult