Pablo Neruda – Omul Invizibil
Eu râd,surâdcu gândul la vechii poeţi,ador toatăpoezia scrisă,toată roua,luna, diamant, picăturade argint scufundată,pe care fratele meu din vechime,a adăugat-o trandafirului,darsurâd;ei totdeauna spun: „eu”,la fiece pas,orice li se-ntâmplă ei spun totdeauna „eu”;pe străzitrec numai eisau aleasa inimii lor,nimeni altcineva;nu trec pescari,nici librari,nu trec zidari,nimeni nu cadede pe vreo schelă,nimeni nu suferă,nici nu iubeşte,numai sărmanul meu frate,poetul;toate … Citește mai mult