Ady Endre – Pe Ogorul Ungar
Bălăcesc prin paragină:Peste tot bălărie, mohor.Cunosc acest câmp sălbatic,Ungurescul Ogor.M-aplec până-n sfântul humus:Virgin, dar ceva îl roade.He, bălării până-n cer,Unde e floare?.În jur lujeri aprigi,Pândesc sufletul mort de ogor,De miros de flori traseMă îmbăt cu amor.E calm. Beldia, mohorulMă atrag, ascund, devin murdarȘi răsuflă un vânt râzândPrin Ogorul ungar.