Daniel Vişan-Dimitriu – Odiseea Spre Neuitări
Demult, demult,Îmi place primăvara s-o ascult,S-o simt, să-mi fieO mângâiere și o bucurie,Să-mi dea mireasma florilor de teiȘi amintirea vechii odiseiA pașilor pe care-n vremuri, eu,Îi presăram pe drumul tău, mereu.Căci tu-mi eraiIspita coborâtă dintr-un raiOri dintr-un visPe care Universul l-a trimisUnduitor, tăcut, plutind ușorPrin liniștea adâncului de dorȘi ai rămas pe-un loc ce-n veșniciiA … Citește mai mult